Harap-Alb (formație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol este despre o formație muzicală. Pentru basmul lui Ion Creangă, vezi Povestea lui Harap-Alb.
Harap-Alb
Date personale
Origine România București, România
Gen muzical hard rock · heavy metal
Ani de activitate 1977-1980 · 1981-1982 · 1998-2000
Case de discuri Electrecord · A&A Records
Membri
Ultima componență:
Sandu Costică - vocal
Cristian Luca - chitară
George Costinescu - bas
Doru „M.S.” Istudor - baterie
Foști membri
Gabriel Nacu - chitară, vocal (1977-80, 1981-82)
Anton Hașiaș - bas (1977-80)
Nicky Dinescu - baterie (1977-80)
Cristian Minculescu - vocal (1979-80)
Doru „M.S.” Istudor - baterie (1981-82, 1998-2000)
Cristi „Gagore” Diaconu - chitară (1981-82)
Doru Borobeică - bas (1981)
Bogdan Blaga - vocal (1981)
Horațiu Rad - bas (1981-82)
Gabi Oproiescu - vocal (1981-82)
Cristi „Porta” Marinescu - chitară (1982, 1998)
Dan „Cândoi” Tufan - vocal (1998-99)
Cristian Luca - chitară (1998-2000)
Ionuț Calotă - bas (1998-99)
Marius Roșiu - chitară (1998-99)
Sandu Costică - vocal (1999-2000)
George Costinescu - bas (1999-2000)

Harap-Alb a fost o formație românească de muzică hard rock și heavy metal, înființată de chitaristul Gabriel Nacu în anul 1977. Harap-Alb a existat și a activat în trei perioade (1977-1980, 1981-1982, respectiv 1998-2000) și este un nume cunoscut al scenei rock bucureștene din perioada comunistă, în special pentru faptul că reprezintă prima formație în care a cântat Cristian Minculescu, ulterior devenit celebru în postura de solist vocal al formației Iris.

Istoria formației[modificare | modificare sursă]

Perioada 1977-1980[modificare | modificare sursă]

După câteva încercări în formații de liceu, Gabriel Nacu formează în anul 1977, la Ateneul Tineretului din București, grupul de hard rock Harap-Alb, titulatura fiind inspirată de cunoscutul basm cult scris de Ion Creangă. La început Harap-Alb a activat în formulă de trio, Nacu ocupându-se și de părțile vocale. Astfel, prima componență îi reunea pe Gabriel Nacu (chitară, vocal), Anton Hașiaș (bas) și Nicky Dinescu (baterie).[1]

În 2007, Gabi Nacu declara pentru cotidianul Jurnalul Național:[2]

„După mici peripeții prin trupe de liceu, în 1977 m-am văzut în prima mea trupă serioasă, pe care am numit-o Harap-Alb. Făceam repetiții la Ateneul Tineretului și în trupă eram eu, Anton Hașiaș la bas și Nicky Dinescu la tobe. (...) După câteva concerte locale am fost invitați să participăm la o gală rock la Sala Palatului, organizată de Aurel Gherghel, unde, după cum spun ziarele vremii: «În ciuda vocii lui Gabriel Nacu, formația Harap-Alb s-a prezentat deasupra așteptărilor». Deci ne trebuia un vocalist și așa l-am cunoscut pe Cristi Minculescu, cu care am început o colaborare fructuoasă și plină de aventuri.”
— Gabi Nacu, Jurnalul Național, 7 octombrie 2007

După apariția trio-ului în 1977, la Sala Palatului din București, se hotărăște cooptarea unui solist vocal. După mai multe audiții cu diferiți vocaliști, este cooptat în formație Cristian Minculescu.[1]

În acest timp trupa a imprimat două piese la Radio București – „Nu încerca” și „Lasă-ți lumea” – ambele compoziții ale lui Gabi Nacu, a doua pe versuri de Mihai Eminescu. Acestea sunt cele mai vechi înregistrări care există în prezent cu vocalistul Cristi Minculescu. Gabi Nacu ține minte că Minculescu a fost nevoit să improvizeze unele versuri, pentru că cei de la Radio nu acceptau cuvinte pe care le considerau sumbre.[2]

Între 1978 și 1979, trupa a cântat în diverse locuri: un Revelion la Ateneul Tineretului, printre altele acompaniind-o pe Păunița Ionescu, la Casa de Cultură „Turturele” (T4), precum și în parcuri, un exemplu fiind Parcul Herăstrău din București. Toate formațiile din acea vreme concertau vara la Costinești, iar Harap-Alb nu a făcut excepție. Gabi Nacu își amintește că una din reprezentațiile trupei s-a ținut în tabăra de la Costinești.[2] În afara celor câteva piese proprii, Harap-Alb cântau în acea perioadă multe preluări după Thin Lizzy, AC/DC ș.a.

La sfârșitul lui 1979, Cristi Minculescu și Anton Hașiaș părăsesc Harap-Alb pentru a se alătura lui Nuțu Olteanu și Nelu Dumitrescu în formația Iris, care avea nevoie de un vocalist și de un basist nou după ce Sorin Chifiriuc, Marty Popescu și Lucian Chivu au părăsit grupul. Astfel, Harap-Alb își întrerupe activitatea, iar Nacu este încorporat în armată în 1980.[1]

Perioada 1981-1982[modificare | modificare sursă]

După terminarea stagiului militar, la începutul lui 1981, Gabi Nacu îi remarcă pe Doru Istudor (tobe), Doru Borobeică (bas), Bogdan Blaga (vocal) și Cristi „Gagore” Diaconu (chitară), care repetau la Clubul Sindicatelor de Construcții din București. Le propune să i se alăture pentru a reforma grupul Harap-Alb.[3] Astfel, urmează a doua perioadă de existență a formației bucureștene.

Au loc repetiții cel puțin câte 4-5 ore zilnic la Titan Club și apar compoziții noi precum „M-am ascuns în noapte” și „Om la toate”, piese înregistrate în studioul muzical al Televiziunii Române.[4] Tot în această perioadă se remarcă piesa „Scatiul”, compusă de Gabi Nacu și care a cucerit publicul bucureștean în concertele de la T4, devenind cel mai mare succes al grupului de la începutul anilor ’80. Activitatea concertistică este în creștere, Harap-Alb apărând pe scenă alături de marile grupuri rock din Capitală din epocă: Iris, Roșu și Negru, Domino, Flux.

Între timp apar schimbări de componență: Doru Borobeică pleacă în armată și este înlocuit de basistul Horațiu Rad, iar Gabi Oproiescu îl înlocuiește la microfon pe Bogdan Blaga.[3] Noii membri vin cu idei noi, inspirate de celebra formație britanică Judas Priest, care era trupa lor preferată, idei care nu se potriveau muzical cu preferințele de atunci ale lui Nacu: The Police, Talking Heads, The Stranglers.[2] Prin urmare, la începutul anului 1982, Nacu părăsește formula Harap-Alb și se alătură lui Liviu Tudan în Roșu și Negru.[1] Pentru chitarist va începe o carieră muzicală profesională, colaborând ulterior cu Voltaj, Sistem (trupă de jazz rock, unde este basist), Riff, Valeriu Sterian și Compania de Sunet.[4]

Locul lui Nacu în Harap-Alb este luat de Cristi „Porta” Marinescu, iar Doru „M.S.” Istudor devine liderul formației. Însă nici această formulă nu rezistă și Harap-Alb se scindează în două formații cu oarecare succes și de orientare similară: Jad și Icar.[3] Astfel se încheie a doua perioadă de existență a grupului.

Perioada 1998-2000[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 1998, bateristul Doru Istudor revine în România și reînființează Harap-Alb, în formula: Dan „Cândoi” Tufan (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), Cristi „Porta” Marinescu (chitară), Ionuț Calotă (bas) și Doru „M.S.” Istudor (tobe).[3] După un timp, Cristi Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în formațiile Interval, Floare Albastră și Adi Manolovici Group.[5]

Este înregistrată piesa „B.L.S.”, o compoziție mai veche a lui Istudor. De asemenea, este refăcută melodia „Tu, doar tu” (din 1987, din repertoriul Voltaj) și este realizată o filmare cu aceasta în TVR.[6] În 1998, casa de discuri A&A Records lansează în format casetă audio o compilație rock intitulată Tu poți fi vedeta.[7] Compilația conține prima piesă Harap-Alb inclusă vreodată pe un material discografic – „Dreptul de a candida”.[3] Ulterior, piesa a fost inclusă într-o variantă reînregistrată și cu un sound mult mai heavy pe primul album al trupei M.S. – Rugina nu moare.[8]

În 1999, folosind vocea lui Bogdan Blaga (emigrat în Los Angeles), Istudor înregistrează cu Harap-Alb „Scatiul”, vechiul hit al trupei, de la începutul anilor ’80. Piesa va fi inclusă pe compilația Cântece interzise/Cenzurat, lansată în data de 5 noiembrie 2007 împreună cu Jurnalul Național.[9]

Componența Harap-Alb se modifică din nou în 1999, din trupă făcând parte: Sandu Costică „Damigeană” (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), George Costinescu (bas) și Doru „M.S.” Istudor (tobe).[3]

În 2000, la inițiativa lui Istudor, trupa își schimbă numele din Harap-Alb în M.S., deoarece vechea titulatură nu se mai potrivea cu intențiile muzicale ale bateristului. Ulterior, formația M.S., care funcționează și în prezent, a realizat patru albume de heavy metal: Rugina nu moare (2002), A Breath of Fresh Air (2006), A’ venit băieții!!! (2010) și Carne de tun (2017).[10]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]