Gyula Berecz
| Gyula Berecz | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Komárno, Comitatul Komárom, Austro-Ungaria |
| Decedat | (56 de ani)[2] Budapesta, Republica Populară Ungară |
| Cetățenie |  Cehoslovacia Ungaria |
| Ocupație | sculptor |
| Limbi vorbite | limba maghiară |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Artă Moholy-Nagy[*] |
Modifică date / text  | |
Gyula Lajos Ede Berecz (n. , Komárno, Comitatul Komárom, Austro-Ungaria – d. , Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un sculptor maghiar.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Era fiul funcționarului județean Alajos Berecz din Törökszentmiklós și al Franciskăi Girch din Tata.[3]
A urmat școala primară în orașul natal și liceul industrial din Győr, iar în 1923 a absolvit cursurile de sculptură și de prelucrare a metalelor de la Școala Națională Regală Maghiară de Arte și Meserii din Budapesta.[4] Profesorul său a fost Pál Pátzay. După absolvirea școlii s-a întors în orașul natal, care aparținea acum noului stat Cehoslovacia. El a creat adesea, până în 1927, busturi la Budapesta.[4] În 1926 a obținut din partea Asociației Jókai o bursă pentru o călătorie de studii de patru luni, ocazie cu care a vizitat, printre altele, Roma și Florența.[4] În 1940 i s-a comandat să realizeze statuile din ghips ale lui Gergely Czuczor, Árpád Feszty, Rudolf Gyulai, János Hetényi, Mari Jászaii, Mór Jókai, Miklós Konkoly-Thege, István Kultsár, Ferenc Ribáry, Dávid Baróti Szabó, József Szinnyei, Dénes Pázmándy tatăl,[5] Kálmán Ghyczy, Sándor Takáts și Kálmán Thaly.[6]
Până în 1948 a locuit la Komárno, apoi s-a repatriat în Ungaria și a locuit la marginea Budapestei.[4] A fost căsătorit.
Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]
- monumentul Bătăliei din Érsekújvár (1935)[7]
- statuia lui Jókai, în fața clădirii principale a Muzeului Dunării din Komárno (1937)[4]
- Patimile lui Isus, Bazilica Sf. Andrei din Komárno
- placa memorială de pe fațada clădirii principale a Ordinului Sf. Benedict din Komárno
- bustul lui János Thain din Érsekújvár
- mai multe monumente ale eroilor de război în localitățile: Barsfűz, Kameničná, Komárno, Megyer, Zemianska Olča (1929), Tešedíkovo, Dvory nad Žitavou etc.[4]
Imagini[modificare | modificare sursă]
-
Monument al militarilor căzuți -
Monument al militarilor căzuți
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Gyula Berecz, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ a b Gyula Berecz
- ^ Komárom Római katolikus anyakönyv, 185a-b. oldal.
- ^ a b c d e f „Berecz Gyula”, A (cseh)szlovákiai magyarok lexikona Csehszlovákia megalakulásától napjainkig, accesat în
- ^ Az ő mellszobra ma a Duna Menti Múzeum történeti gyűjteményében található.
- ^ László Gyüszi (), „KÉPZŐMŰVÉSZET A POLGÁRUSOLT ÉSZAK-KOMÁROMBAN”, Harmadikoldal, accesat în
- ^ Saskó Gyula 1939: Érsekújvár.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Komáromi Lapok 2012/5
- Fónod Zoltán 2004 (coord.): A cseh/szlovákiai magyar irodalom lexikona 1918-2004, 45.
- Mácza Mihály: „A komáromi Jókai-szobor története”. Limes 1993/3–4.
- Szénássy Zoltán: „Emlékeim Berecz Gyuláról, a szobrászról”. Atelier 2001/3., Irodalmi Szemle 1975/4.
- Madarász, E. (ed.): „Magyar politikai és közigazgatási compass (1919-1939)”. Budapesta, 346.