Gheorghe Munteanu-Murgoci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gheorghe Munteanu Murgoci)
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Gheorghe Munteanu Murgoci
Gheorghe Munteanu Murgoci.gif
Gheorghe Munteanu-Murgoci
Date personale
Născut 20 iulie 1872
Vădeni, Brăila
Decedat 5 martie 1925, (53 de ani)
București, România
Părinți Ciobanul Radu Manolache
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație geolog, mineralog, pedolog
Activitate
Educație Facultatea de științe a Universității din București, Universitatea din Munchen
Cunoscut pentru 1. fondatorul "Institutului de Studii Sud Est Europene" din București
2. întemeietorul școlii românești de pedologie
Premii Médaille d'honneur argent
Medalia Carl Friedrich Gauss

Gheorghe Munteanu-Murgoci (n. 20 iulie 1872, Vădeni, Brăila – d. 5 martie 1925, București) a fost un geolog, mineralog și pedolog român, care împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și-a înscris numele printre fondatorii "Institutului de Studii Sud Est Europene" din București. A fost membru corespondent al Academiei Române.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Profesorul Gheorghe Munteanu Murgoci s-a născut la Vădeni, județul Brăila, ca fiu al ciobanului Radu Manolache din Murgoci. Numele de Munteanu este dat de învățătorul său, la care geologul adaugă pe cel de Murgoci, după numele unui munte în care tatăl său își ținea turma.[1] Defapt, după propriile relatări, nașterea (înregistrată la Vădeni) ar fi avut loc în căruță, în timpul transhumanței, undeva pe drumul dintre munții Buzăului și bălțile Dunării, părinții săi fiind originari din Bisoca.

Urmează școala primară în localitatea natală, iar studiile liceale la liceul real "Nicolae Bălcescu" din Brăila. În 1892, susține bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de științe a Universității din București, la secțiile de matematică și științe fizico-chimice. În timpul studenției împreună cu profesorul Ludovic Mrazec face cercetări geologice și petrografice în regiunea Dobrogei și a Carpaților Meridionali. După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă cu mențiunea "Magna cum laude" a Universității din Munchen.

În 1903, Gheorghe Munteanu Murgoci devine primul docent universitar din România în mineralogie), în lucrarea sa tratând problema chihlimbarului românesc. Face călătorii de studiu în Anglia, America, Rusia și California. Din 1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la "Școala națională de poduri și șosele " din București, iar când aceasta se transformă în "Școala Politehnică" îi este încredințată catreda de mineralogie (1920). Din 1923, este președinte al Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului.[2]

Creația sa științifică cuprinde pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul - înscriind în geologie un nou mineral.[3]. În legatură cu studiile sale petrografice, mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului romanesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia.

Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul școlii românești de pedologie, în 1909 prezentând prima schița de hartă agrogeologică a țării la scara 1: 2500000, unde repartiția principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită claritate. A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale.

În anul 1913, într-o sedință a “Asociației Sportive” (Federația Societăților Sportive din România - FSSR), profesorul Gheorghe M. Murgoci a făcut prima comunicare asupra cercetășiei. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

În anul 1923, când consacrarea lui Murgoci era universal recunoscută Academia Română îl alege printre membrii săi corespondenți, iar 1924 a fost ales ca membru de onoare al Comitetului Asociației Internaționale a științei solului și director al Hărții pedologice a Europei. În 1925 moare prematur, în plină putere a creației, la numai 53 de ani.

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Studii pedologice[modificare | modificare sursă]

Prima hartă a solurilor din Romania

Profesorul Gheorghe Munteanu Murgoci (1872-1925) este fondatorul pedologiei ca știință în România. A fost unul din marii cercetători ai Institutului Geologic al României și profesor de geologie la Universitatea din București. (Blaga Gh. et al., 1996)[4]

La inițiativa sa, în anul 1906, s-a înființat Secția de Agrogeologie pe lângă Institutul Geologic al României. A efectuat numerose călătorii de studiu în țări din Europa și America, în cadrul cărora, a luat contact cu cercetătorii implicați în studiul solului și cu diferitele concepții legate de studiul acestuia. Legăturile sale cu specialiștii ruși, din școala lui V. V. Dokuceaev, au influențat mult concepția lui Murgoci în legătură cu studiul și clasificarea solurilor.

Pe baza concepției naturaliste, G. M. Murgoci, împreună cu colaboratorii P. Enculescu și Em. Protopopescu-Pache, întocmește între anii 1906-1909, prima hartă a solurilor din România, publicată la scara 1:2.500.000 și însoțită de o schiță climatologică. În anul 1911, Murgoci prezintă o caracterizare generală a supra zonei de soluri din România. Prin lucrările sale, profesorul G. M. Murgoci a pus bazele pedologiei genetice, nomenclaturii și clasificării solurilor din România.

Gheorghe Munteanu Murgoci a desfășurat o activitate susținută și pe plan internațional, contribuind la afirmarea științei solurilor din România. Pentru meritele sale deosebite,în anul 1923, la Conferința de la Praga G. M. Murgoci este ales președintele Comisiei de cartografiere a solurilor, iar în 1924 este ales președinte al Comisiei pentru întocmirea hărții solurilor din Europa. (Blaga Gh. et al., 1996)

Operă[modificare | modificare sursă]

Contribuții la dezvoltarea:

  • geologiei:
    • "Sinteza geologică a Carpaților Sudici" - Comunicare la cel de-al XI-lea Congres geologic internațional[5]
    • "Asupra proprietăților și clasificării amfibolilor albaștri" - două comunicări la Academia de Științe din Paris (21 august și 4 septembrie 1922)
    • "Zăcămintele succinului din România (chihlimbar, romanit)" - Teză de docență prezentată Universității din București (1903)
    • "Cercetări geologice în Dobrogea Nordică" - lucrare prezenată la Institutul geologic al Romîniei (1911)
  • pedologiei:
    • "Zonele naturale de soluri din România"
    • "Études sur les sols arables de la Roumanie"
  • geografiei românești;
    • "Câmpia Română"
    • " Balta Dunării"
    • "Cercetări geologice asupra Dobrogei nordice, cu privire specială la rocile paleozoice și eruptive".

Cercetări de geomorfologie, stratigrafie și tectonică colinară a regiunilor colinare ale Olteniei:

  • "Terțiarul din Oltenia cu privire la sare, petrol și ape minerale".

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://murgoci.macin.ro
  2. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 507
  3. ^ Personalități măcinene
  4. ^ Blaga, Gh., Rusu, I., Udrescu, S., Vasile, D. (1996). Pedologie. Editura Didactică și Pedagogică, București 
  5. ^ , D. (1957). G. M. Murgoci - opere alese. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București 

Legături externe[modificare | modificare sursă]