Bisoca, Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Lua error în mw.wikibase.entity.lua la linia 37: data.schemaVersion must be a number, got nil instead. Bisoca este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a localității care apare sub numele Bisovca datează din 5 februarie 1522[1], când domnitorul Țării Românești Radu de la Afumați a dat în stăpânire printr-un hrisov o suprafață importantă lui Neagu:

„Și la Poduri, împrejur, până la Omșor și până la drumul Bisovcei...”

Mai târziu, în intervalul 1 septembrie 1551-2 iunie 1552[2], domnitorul Mircea al V-lea Ciobanul dădea printr-un hrisov lui Tatul:

„ca să-i fie ocină în Plațcoe și Merlari și Buciumeni și Biseocă...”

În secolele al XVI-lea–al XVII-lea, pe hotarul actual al Bisocii, existau proprietăți boierești, mănăstirești, precum și oameni liberi. Nu se cunoaște precis care a fost întinderea Bisocii în primele două secole de după atestarea ei, dar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în lucrarea generală a lui F.C. Bouer, acesta notează că Bisseika aparținea județului Buzău, apărând ca un cătun părăsit, iar pe harta de la 1700 a străbunicului lui Constantin Cantacuzino, în poziția actuală a satului nu era trecută nicio așezare. Localitatea apare abia în harta austiacă a lui Spicht Olwist din anii 1790-1791, cu denumirea de Biszonca, iar într-o hartă rusească din 1835, Bisoca apare sub denumirea de Biseveca, împreună cu două sate alăturate.

În 1864, satul Bisoca a devenit reședința comunei Bisoca, dată când apar menționate și 7 din cele 9 sate actuale ale comunei.

În dicționarul lui George Ioan Lahovari, se menționează școala de băieți cu un singur învățător, fondată în 1890.

„Bisoca – munte însemnat, pe hotarul între Buzău și Rm. Sărat; are 973 metri înălțime… Dintr-o coastă a sa : Piatra-Cățelei, este pârâiașul Peceneaga al cărui nume ne amintește de vechii Pecenegi sau Pacinați – popor migrator din familia popoarelor turcice, cari a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei… probabil că tribul Pecenegilor-Bisini să fi lăsat numele muntelui Bisoca, când au trecut pe aici în țara Oltului”
[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Documente privind Istoria României, Veacul XVI, B. Țara Românească, volumul II, Editura Academiei R.P.R., București, 1972, Document 212, pag. 408
  2. ^ Documente privind Istoria României, Veacul XVI, B. Țara Românească, volumul V, Editura Academiei R.P.R., București, 1983, Document 13, pag. 17
  3. ^ Lahovari, George Ioan (1898). „Bisoca, munte”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 413. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Copii transnistreni la Muntele de sare, 26 iunie 2006, Andreea Tudorica, Vladimir Ioan, Jurnalul Național
  • Asociatia Bisoca incearca sa reinvie traditiile romanesti (covorase tesute in razvoi vertical sau orizontal, bete - braie, ii - camasi traditionale romanesti, ciorapi de lana, opinci din piele, linguri din lemn, copaite, obiecte de artizanat) - www.abisoca.tk