Bisoca, Buzău
| Bisoca | |
| — sat și reședință de comună — | |
  Bisoca Bisoca (România) | |
 Bisoca Bisoca (Județul Buzău) | |
| Coordonate: 45°32′32″N 26°42′23″E / 45.54222°N 26.70639°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Buzău |
| Comună | Bisoca |
| Prima atestare | 1522 |
| Altitudine | 767 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 192 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 127055 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Bisoca este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Prima atestare documentară a localității care apare sub numele Bisovca datează din 5 februarie 1522[1], când domnitorul Țării Românești Radu de la Afumați a dat în stăpânire printr-un hrisov o suprafață importantă lui Neagu:
„Și la Poduri, împrejur, până la Omșor și până la drumul Bisovcei...”
Mai târziu, în intervalul 1 septembrie 1551-2 iunie 1552[2], domnitorul Mircea al V-lea Ciobanul dădea printr-un hrisov lui Tatul:
„ca să-i fie ocină în Plațcoe și Merlari și Buciumeni și Biseocă...”
În secolele al XVI-lea–al XVII-lea, pe hotarul actual al Bisocii, existau proprietăți boierești, mănăstirești, precum și oameni liberi. Nu se cunoaște precis care a fost întinderea Bisocii în primele două secole de după atestarea ei, dar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în lucrarea generală a lui F.C. Bouer, acesta notează că Bisseika aparținea județului Buzău, apărând ca un cătun părăsit, iar pe harta de la 1700 a străbunicului lui Constantin Cantacuzino, în poziția actuală a satului nu era trecută nicio așezare. Localitatea apare abia în harta austiacă a lui Spicht Olwist din anii 1790-1791, cu denumirea de Biszonca, iar într-o hartă rusească din 1835, Bisoca apare sub denumirea de Biseveca, împreună cu două sate alăturate.
În 1864, satul Bisoca a devenit reședința comunei Bisoca, dată când apar menționate și 7 din cele 9 sate actuale ale comunei.
În dicționarul lui George Ioan Lahovari, se menționează școala de băieți cu un singur învățător, fondată în 1890.
„Bisoca – munte însemnat, pe hotarul între Buzău și Rm. Sărat; are 973 metri înălțime… Dintr-o coastă a sa : Piatra-Cățelei, este pârâiașul Peceneaga al cărui nume ne amintește de vechii Pecenegi sau Pacinați – popor migrator din familia popoarelor turcice, cari a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei… probabil că tribul Pecenegilor-Bisini să fi lăsat numele muntelui Bisoca, când au trecut pe aici în țara Oltului”—[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Documente privind Istoria României, Veacul XVI, B. Țara Românească, volumul II, Editura Academiei R.P.R., București, 1972, Document 212, pag. 408
- ^ Documente privind Istoria României, Veacul XVI, B. Țara Românească, volumul V, Editura Academiei R.P.R., București, 1983, Document 13, pag. 17
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Bisoca, munte” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 413.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Copii transnistreni la Muntele de sare[nefuncțională], 26 iunie 2006, Andreea Tudorica, Vladimir Ioan, Jurnalul Național
- Asociatia Bisoca incearca sa reinvie traditiile romanesti (covorase tesute in razvoi vertical sau orizontal, bete - braie, ii - camasi traditionale romanesti, ciorapi de lana, opinci din piele, linguri din lemn, copaite, obiecte de artizanat) - www.abisoca.tk
| ||||||||||||||