Gheorghe Chivu (lingvist)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gheorghe Chivu
Gh Chivu2.jpg
Date personale
Născut (71 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Litere a Universității din București  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române


Gheorghe Chivu (n. 7 octombrie 1947, Micșuneștii-Mari, județul Ilfov) este un lingvist și filolog român, profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Urmează studiile liceale la Snagov. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1970). Doctor în filologie (1988). Este profesor universitar doctor la Catedra de limbă română a Facultății de Litere de la Universitatea din București și cercetător științific gradul I la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București. În perioada 1990-1996 a fost secretar științific al institutului, iar în perioada 2011-2016 director adjunct al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A fost, de asemenea, coordonatorul programelor de cercetare Enciclopedia literaturii române vechi și Dicționarul cronologic al literaturii române vechi, elaborate în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Din 1995, este expert al Comitetului Național pentru Cercetare Științifică Universitară. Preocupări științifice: filologia românească și istoria limbii române literare. În 30 martie 2010, Gheorghe Chivu a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Volume publicate, ediții[modificare | modificare sursă]

  • G. Coșbuc, Opere alese, ediție critică, vol. VII, București, Editura Minerva, 1985, 705 p.
  • G. Coșbuc, Opere alese, ediție critică, vol. VIII, București, Editura Minerva, 1988, 681 p.
  • Codex Sturdzanus, studiu lingvistic, studiu filologic, ediție de text și indice de cuvinte, București, Editura Academiei Române, 1993, 522 p.
  • G. Coșbuc, Opere alese, ediție critică, vol. IX, București, Editura Minerva, 1998, 513 p.
  • Limba română – de la primele texte până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Variantele stilistice, București, Editura Univers Enciclopedic, 2000, 157 p.
  • Institutiones linguae valachicae. Prima gramatică a limbii române scrisă în limba latină, ediție critică, București, Editura Academiei Române, 2001, 165 p.
  • George Coșbuc, Opere, I. Poezii, ediție revăzută, note, comentarii, repere critice, bibliografie și indici, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă & Univers Enciclopedic, 2006, 1085 p.
  • George Coșbuc, Opere, II. Proză, ediție revăzută, note, comentarii, glosar și repere critice, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă & Univers Enciclopedic, 2007, 1252 p.
  • Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, studiu introductiv, ediție, indici și glosar, București, Editura Academiei Române, 2008, 391 p.
  • Ion Budai-Deleanu, Opere, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii, glosar și repere critice de Gheorghe Chivu și Eugen Pavel, studiu introductiv de Eugen Simion, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2011, 1351 p.
  • George Coșbuc, Opere, III. Traduceri. Divina Comedie. Comentariu la Divina Comedie. Introducere, ediție, note, comentarii, glosar și repere critice, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2013, 1808 p.
  • Vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, București, Editura Academiei Române, 2015, 312 p.

Volume (în colaborare)[modificare | modificare sursă]

  • Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea, București, Editura Academiei, 1974, 171 p.
  • Documente și însemnări românești din secolul al XVI-lea, București, Editura Academiei, 1979, 499 p.
  • Texte românești din secolul al XVI-lea, București, Editura Academiei, 1982, 638 p.
  • Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, Tipografia Universității București, 1982, 374 p.
  • Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), București, Editura Științifică, 1992, 367 p.
  • Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), București, Editura Academiei, 1997, 496 p.
  • Contribuții la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), Cluj, Editura Clusium, 2000, 313 p.
  • Dicționarul general al literaturii române, A–B. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, 1166 p.
  • Dicționarul general al literaturii române, C. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, 909 p.
  • Dicționarul general al literaturii române, H–L. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017, XXXIII + 922 p.
  • Enciclopedia literaturii române vechi, București, Fundația Naționalǎ pentru Științǎ și Artǎ, Muzeul Național al Literaturii Române, 2018, 1040 p. (coautor, coordonare și revizie).
  • Școala Ardeleană. Antologie de texte alcătuită și coordonată de Eugen Pavel, vol. I–IV, București, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, 2018, CCXCIV + 1418 p. + 1728 p.+ 1728 p. + 1600 p. (coautor; revizie).

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

  • I. Rizescu, în „Limba română”, XXIV, 1975, nr. 2, p. 391; Elena Barborică, Liviu Onu, Mirela Teodorescu, Introducere în filologia română, București, 1978, p. 151-152; N. A. Ursu, în „Cronica”, XXVIII, 1993, nr. 23, p. 5; Zamfira Mihail, în „Revue des études sud est européennes”, XXXII, 1994, nr. 3-4, p. 411-412; Al. Gafton, în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, s. III, Lingvistică, XLI-XLII, 1995-1996, p. 119-120; Maria Cătănescu, în „Limbă și literatură”, XLVI, 2001, nr. III-IV, p. 125-126; C. Dominte, în „Studia indo-europaea”, I, 2001, p. 327-328; Ana Cristina Halichias, în „Limba română”, L, 2001, nr. 3-4, p. 243-247; Emanuela Timotin, în „Limba română”, LI, 2002, nr. 1-3, p. 117-121; Alexandru Ligor, Cercetători bucureșteni de azi ai cărților vechi, Cluj-Napoca, 2002, p. 37-38; G. Verebceanu, în „Revista de lingvistică și știință literară” (Chișinău), 2003, nr. 1-2, p. 131-133; A. P. Iudakin, Romano-Germanskaja Enciklopedija, Moscova, 2006, p. 277-279; Al. Mareș, în „Limba română”, LVIII, 2009, nr. 1, p. 136-137; Emanuela Timotin, în „Studii și cercetări lingvistice”, LXI, 2010, nr. 1, p. 138–139; Dicționarul general al literaturii române, C. Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, p. 332–335; Bibliografie, în Omul de cuvânt. In honorem Gheorghe Chivu, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2017, p. 11‒28; Enciclopedia literaturii române vechi, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2018, p. 221‒223.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru al Societății de Științe Filologice din România
  • Membru fondator al Asociației Române de Terminologie
  • Membru în Comitetele de redacție ale revistelor „Limba română” (București), „Limba română” (Chișinău), „Limbă și literatură”, „Diacronia” și Analele Universității "Dunărea de Jos" din Galați, Fascicula XXIV LEXIC COMUN / LEXIC SPECIALIZAT; redactor-șef adjunct al revistei „Limba română” (București), din 2005
  • Membru corespondent al Academiei Române (din 2010)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1993)
  • Premiul „Perpessicius” pentru ediții critice al Muzeului Național al Literaturii Române (2012)
  • Doctor Honoris Causa al Universității „Dunărea de Jos” din Galați (2012)
  • Profesor emerit al Facultății de Litere a Universității din București (2017)
  • Doctor Honoris Cauza al Universității Valahia din Târgoviște (2017)
  • Premiul revistei „Convorbiri literare” pentru ediții critice – pentru ediția G. Coșbuc (2017)

Legături externe[modificare | modificare sursă]