Muzeul Literaturii Române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Coordonate: 44°26′31″N 26°05′43″E / 44.442002°N 26.095275°E / 44.442002; 26.095275

Muzeul Național
al Literaturii Române
Înființat 1957
Locația Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, București,  România

Muzeul Național al Literaturii Române este un muzeu din București, dedicat literaturii române.

Ctitorul muzeului, Dumitru Panaitescu - Perpessicius

Din luna februarie 2017, după ce clădirea din Bulevardul Dacia a fost retrocedată, Muzeul Literaturii Române a primit un nou sediu, în zona centrală, în spatele Bisericii Albe, într-o clădire ce a aparținut generalului Leon Mavrocordat. Aici va ocupa sediul cu chirie pe o perioadă de 15 ani.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Fostul sediu al muzeului, din Bulevardul Dacia nr.12
Fostul sediu al muzeului, din Bulevardul Kiseleff nr.10

Muzeul Național al Literaturii Române a fost înființat la 1 iunie 1957 de academicianul Dumitru Panaitescu - Perpessicius. Inițial, muzeul a funcționat într-o clădire din șoseaua Kiseleff nr. 10, iar între 1964-1966 în fosta casă a lui Mihail Sadoveanu din strada Muzeul Zambaccian la nr. 151. Din 1967 a primit ca sediu Casa Krețulescu, pe Bulevardul Dacia nr. 12, sector 1.[1]

În 2014, după 42 de ani de funcționare în clădirea din Bulevardul Dacia, Muzeul Literaturii Române și-a închis porțile pentru vizitatori[2] deoarece, în urma unui proces de retrocedare, muzeul a fost evacuat și, din 15 august 2014, a primit un sediu provizoriu în Casa Presei, corp A4, etajul 2, unde a fost redacția ziarului Gândul.[3][4]

Din 21 martie 2017, Muzeul Național al Literaturii Române are un nou sediu expozițional în Str. Nicolae Crețulescu nr. 8.

Patrimoniu[modificare | modificare sursă]

Muzeul are un patrimoniu de peste 300.000 de manuscrise, obiecte de patrimoniu și cărți vechi, inclusiv unele incunabule mai vechi de 500 de ani, evaluate la peste 1 miliard de euro. Printre ele se numără și manuscrise de Marcel Proust, Thomas Mann, Paul Valéry, Giovanni Papini, Giuseppe Ungaretti și Mihai Eminescu.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

Vedeți și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]