Sari la conținut

Georgeta Filitti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Georgeta Filitti

Georgeta Mariana Filitti în cadrul Salonului anual de carte Slobozia, ediția a XXVII-a. 17 octombrie 2018
Date personale
Născută1.06.1938
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Istorie a Universității din București
Titlu academicMembru de onoare al Academiei Române

Georgeta Filitti (sau Georgeta Mariana Filitti sau Georgeta Penelea Filitti; n. , București, România) este un istoric român, autoare a numeroase studii despre personalități istorice românești.

După ce a studiat la școala de lângă biserica „Cuibul cu barză”, Georgeta Filitti a continuat la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în 1961,[1] iar în 1971 și-a luat doctoratul în istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.[2]

Activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

În perioada 1961-1998 a lucrat ca editor și cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. În 1983, a obținut Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române pentru editarea Oratoriei lui Mihail Kogălniceanu (în total 9 volume).[3] A fost consilier la Fundația Ion Ghica (1997-2004), bibliotecar și șef de serviciu la Biblioteca Metropolitană București (2004-2007) și cercetător la Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (2007-2010). A publicat numeroase cărți, ediții critice, peste 400 de articole în reviste de specialitate din țară și străinătate.

Este lector la Fundația Calea Victoriei din 2009. În 2010 a demarat aici o serie de 70 conferințe sub titlul „Istoria românilor prin familii”, despre familii boierești de seamă cât și despre La Belle Époque, despre istoria românilor, despre poveștile Bucureștiului de altă dată, a instituțiilor de seamă si a clădirilor de patrimoniu încă existente în capitală și în împrejurimi. A susținut peste 50 de conferințe în cadrul fundației.

În perioada 2011-2012 a susținut o serie de conferințe sub titlul „În vizită la…”, găzduite de diverse clădiri de patrimoniu pline de istorie: Palatul Cotroceni, Palatul BNR, Palatul Cantacuzino, Palatul Ghica Tei, Palatul de Justiție, Palatul Suțu, Palatul Cesianu-Racoviță, Casa Titulescu, Casa Monteoru-Catargi, Casa Capșa.[4]

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]

A.  Ca autor

Volume individuale:

  • 1973 Les foires de la Valachie pendant la période 1774-1848, Editura Academiei Române (cu numele Georgeta Penelea)
  • 2006 Călătorie în timp prin București, București, Editura Do-minoR, ISBN: 978-973-8496-71-2

În antologii:

  • 2006 Mileniul românesc: 1000 de ani de istorie în imagini, ed. a 2-a, București, Editura Litera Internațional, ISBN: 973-675-296-8
  • 2016 Rigas Velestinlis și Țările Române (O Rigas Velestinlis kai oi Paradounavies Roumanikes Ighemonies), Ed. bilingvă, București, Editura Omonia, ISBN: 978-973-8319-97-4
  • 2018 1000 de ani de cultură și civilizație românească: o istorie în imagini (1000 years of Romanian culture and civilisation: a visual history), București, Editura Litera, ISBN: 978-606-33-3290-6

B. Ca antologator

  • 2004 Călători români în Grecia, București, Editura Pegasus Press, ISBN: 973-87080-3-6
  • 2008 Din viața exilului românesc: (1954-1968), vol. 1, București, Editura Fundația Culturală "Gheorghe Marin Speteanu", ISBN: 978-973-88609-4-0

C. Ca traducător

D. Ca editor

  • 2017 Rețete culese de la cinci brașovence, Maria Braniște, Marioara Popovici, Valeria Căliman, Sânziana Migia, Mălina Dumitrescu, Brașov, Editura Libris Editorial, ISBN: 9786068814599

E. Ca editor științific

  • 1977 Opere, vol. 4-5, de Mihai Kogălniceanu, Editura Academiei Române
  • 1982 Opere economice, de Nicolae Iorga, Editura Științifică și Enciclopedică
  • 1994 Discursuri parlamentare, de Mihail Kogălniceanu, București, Editura Minerva, ISBN: 9732104201
  • 1996 Românii și ideea federalistă, de George Ciorănescu, București, Editura Enciclopedică, ISBN: 9734501860
  • 1998 Vocile exilului: [antologie de articole], București, Editura Enciclopedică, ISBN: 9734502514
  • 2001 Paris, astăzi și mâine, de Micaela Catargi, București, Editura Fundației Culturale Române, ISBN: 9735772000
  • 2004 Ioan C. Filitti: omul prin operă, București, Editura Pegasus Press, ISBN: 9738708028
  • 2004-2020 Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea (Foreign travellers about the Romanian Countries in the XIXth Century): serie nouă, vol. 1-11, București, Editura Academiei Române, ISBN: 973-27-1129-9 (set)
  • 2006 Istoria românilor: în zece volume: vol. 8: Revoluționarii, de Nicolae Iorga, Ed. a 2-a, București, Editura Enciclopedică, ISBN: 9789734505494
  • 2007 Românii despre Rigas: repere istoriografice (Oi roumanoi gia ton Riga: istorikes anaphres), București, Editura Omonia, ISBN: 978-973-8319-45-5
  • 2018 Basarabia noastră: antologie, de Nicolae Iorga, Ploiești, Editura Karta-Graphic, ISBN: 9786066931106

F. Interviuri

  • 2022 România de totdeauna: Simona Preda în dialog cu acad. Georgeta Filitti, București, Editura Corint Istorie, ISBN: 9786060881322

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

A fost decorată de Regele Mihai I cu Crucea Casei Regale, în anul 2012,[5] și de Președintele României, cu Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler, în anul 2019[6]. În anul 2022 a fost aleasă membru de onoare al Academiei Române[7].

  1. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 206. 
  2. ^ Magazin digi 24 - Amintiri din copilăria Georgetei Filitti
  3. ^ INTERVIU Georgeta Filitti, istoric: „Bunica lucra ca lectoriță pe lângă regina Elisabeta“
  4. ^ Cinemagia – Georgeta Penelea Filitti
  5. ^ „Crucea Casei Regale a României”. Accesat în 19 septembrie 2019.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  6. ^ „Decrete de decorare semnate de Președintele României, domnul Klaus Iohannis”. Accesat în 19 septembrie 2019.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  7. ^ „Academia Română: Alegeri membri ai Academiei Române (comunicat de presă)”.