George Uscătescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Uscătescu
George Uscătescu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Crețești, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Madrid, Spania Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație eseist[*]
filozof
sociolog[*]
poet Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Facultatea de Litere a Universității din București, Facultatea de Drept a Universității din București

George Uscătescu (n. 5 mai 1919, Crețești, Gorj - d. 11 mai 1995, Madrid) a fost un filosof, estetician, eseist, poet și sociolog român, membru de onoare din străinătate al Academiei Române de la 10 septembrie 1991.

A urmat cursurile liceale la Târgu-Jiu iar bacalaureatul l-a luat la Craiova in 1937.

În continuare a urmat la Universitatea din București cursurile la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Drept. În anul 1940, apreciat de Nicolae Iorga, primește o bursă pentru Italia. Acolo a realizat cu strălucire trei doctorate: în filozofie, litere și drept. Datoriă conjuncturii cauzată de grava conflagrație din acel timp din Europa, nu s-a mai întors în țară și s-a stabilit definitiv în Spania, la Madrid, care a devenit patria lui adoptivă.

Ajungând profesor universitar la Universitatea Complutense din Madrid, titular al catedrei de filozofie care a fost a lui Ortega y Gasset și a lui Eugenio D'Ors, a desfășurat o activitate enciclopedică abordând subiecte de cultură, estetică, filozofie, de istorie, politologie etc. Operele lui sunt scrise în majoritate în spaniolă, dar și în limbile italiană, franceză, germană și traduse în engleză, portugheză, greacă. A fost profesor de onoare al Universității din Roma, Buenos Aires, Moderna Ciudad de Mexico, Strassburg, Florența, Genova, Valencia, Veneția, Trieste, Palermo, Bologna. La Madrid a înființat revista Destin care, sub conducerea sa, timp de peste 25 de ani a fost un adevărat focar de cultură al exilului românesc, la ea colaborând Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ștefan Lupașcu și alte personalități românești proeminente. A predat de asemenea cursuri universitare la Barcelona, în Argentina, în Italia. George Uscătescu a fost președintele societății Ibero-Americane de filozofie, președintele Societății de Studii Umaniste "Giovani Gentile" din Roma.

Opera sa, numărând peste 80 de cărți și sute de articole (foarte multe publicate în importanta gazetă ABC din Madrid, unde colabora cu regularitate) are ca obiect studii și eseuri din domeniul esteticii, diplomației, filozofia culturii și a dreptului.

În domeniul literar George Uscătescu a debutat la 20 de ani în revista "Tinerețea" din București și pe parcursul vieții a publicat 7 volume poetice din colecția "Destin": Tanatos - 1970; Dărâmat Hion - 1972; Melc Sideral - 1974; Memoria Pădurii - 1977; Millenarium - 1980; Poeme - 1981; Autobiografie - 1985; Timp și Destin - 1993.

Alte lucrări ale sale au omagiat mari artiști români: Brâncuși, Luceafărul, La un centenar (1989). Înainte de 1989 opera sa a fost remarcată, tradusă și publicată în România: Erasmus (1982); Brâncuși și arta secolului (1985); Ontologia culturii și procesul umanismului (1987).

După evenimentele din 1990 din România, a fost printre primii români din exil care s-a alăturat mișcării de emancipare politică și culturală care a deschis noul curs al istoriei în România.

Legături externe[modificare | modificare sursă]