George Sterian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Sterian
Date personale
Născut 19 aprilie 1860
Iași, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Decedat 19 aprilie 1936, (76 de ani)
Bacău, România
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație arhitect
om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Alma Mater Școala de Arte Frumoase din Paris
Clădiri semnificative Cazinoul din Slănic Moldova
Biserica Cuțitul de Argint

George Sterian (n. 19 aprilie 1860, Iași - d. 19 aprilie 1936, Bacău) a fost un arhitect, urbanist, decorator, restaurator și publicist român.[1]

Studiile[modificare | modificare sursă]

După ce a absolvit cursurile gimnaziale și liceale la Iași, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din Paris, pe care a absolvit-o în 1885.[1]

După absolvire, a călătorit mai bine de doi ani pentru specializare în Italia și Franța, cercetând în această perioadă monumente istorice.[1]

Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]

În 1887 s-a întors în România, unde în calitate de arhitect a realizat releveurile unor așezăminte religioase din București, Iași, Piatra Neamț, Craiova, Curtea de Argeș, Dorohoi și Bacău. În 1889 a publicat un studiu despre modalitățile de restaurare a monumentelor din România.[1]

În 1892 a fost numit membru al Comisiunii Monumentelor Istorice, instituție ce fusese înființată în același an, prin decret regal.[1]

În 1892, membrii Societății Arhitecților Români, înființată cu un an înainte, au pus bazele primei forme de învățământ superior de arhitectură din România, înființând o școală particulară de arhitectură, ce a funcționat 5 ani, grație entuziasmului și dedicării acestor personalități ale culturii românești, printre care s-au numărat George Sterian, Ion Socolescu, George Mandrea, Ion Mincu, și mulți alții.[2] Printre elevii lui George Sterian, din această școală, s-a numărat și pictorul Costin Petrescu[3].

În 1893, George Sterian a fost ales deputat de Bacău, primind ca sarcină principală studierea în străinătate a stabilimentelor de instrucțiune publică, muzeelor, teatrelor și școlilor de arte decorative.[1]

După cinci ani, în 1898, a fost numit membru în Comisiunea centrală consultativă pentru participarea României la Expoziția Universală de la Paris din 1900, unde a participat ulterior, în calitate de comisar delegat al Guvernului României.[1]

În 1901 a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din România. Începând din 1904 a fost numit, succesiv, profesor de artă decorativă la Școala de Belle Arte din București, în 1905 inspector general al Artelor și Clădirilor, în 1906 director al Secției de Artă Națională și Decorativă de pe lângă Școala de Arte Frumoase București si administrator al Casei Artelor.[1] În această calitate, în 1906 a fondat revista Arhitectura.[4]

În 1909 a înființat Școala de Artă Decorativă „Domnița Maria” din București.[1]

După terminarea Primul Război Mondial a fost încadrat ca arhitect șef la Primăria Bacău, unde s-a implicat în eforturile de refacere a țării după distrugerile produse de război. A rămas în această funcție până în anul 1932.[1]

Realizări profesionale de arhitectură[modificare | modificare sursă]

  • 1894 – Proiectul Cazinoului din Slănic Moldova în colaborare cu arhitectul H. Rick.[5]
  • 1894 – Proiectul Hotelului Epitropiei “Sfântul Spiridon” Iași de la Slănic Moldova
  • 1895 – Restaurarea Teatrului Național din București, care fusese inaugurat în 1852.[1]
  • 1897 – Restaurarea bisericii Bărbătescu Vechi din București (legată cu fier și rezugrăvită). Pe locul ei a fost ridicată din 1905 Biserica Cuțitul de Argint (Bărbătescu Nou), la a cărei proiectare a participat și George Sterian.[6]
  • 1905-1907 – Restaurarea Bisericii Bucur din București.[1]
  • 1905-1910 – Se construiește Biserica Cuțitul de Argint (Bărbătescu Nou) din București, în imediata vecinătate a Arenelor Romane, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești, asistat de George Sterian, ca o copie a bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, ctitorită de Ștefan cel Mare la 1491.[7]
  • 1920-1925 – Restaurarea Mănăstirii Cașin din Bacău.[1]
  • 1924-1933 – Restaurarea Bisericii Precista din Bacău, în vederea refacerii ei în forma sa originală[8], acțiune inițiată de Comisiunea Monumentelor Istorice[9].
  • 1926-1932 – proiectele clădirilor Ateneul Cultural (clădire distrusă ulterior de un incendiu) și Casa Sterian din Bacău.[1]
  • Planul de sistematizare a orașului Târgu Mureș[1] etc.

Casa Arh. George Sterian[modificare | modificare sursă]

Casa arhitectului George Sterian, construită de el în 1921 în municipiul Bacău, pe actuala str. Eminescu Mihai 10, este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Bacău cu codul LMI BC-II-m-A-00770.[10]

Casa are subsol și două niveluri, ferestrele, ornamentațiile și colonetele decorative deosebind-o de casele din jur. Până în 1990 a fost sediu al Notariatului de Stat Bacău. După 1990, deoarece nu a fost locuită permanent, a început să se degradeze rapid, fiind și devastată în mai multe rânduri de delincvenți pătrunși în clădire.[11]

Prin Hotărârea nr. 63 din 12/04/2012, Consiliul Județean Bacău a decis neexercitarea dreptului de preempțiune de către Județul Bacău pentru cumpărarea imobilului „Casa Arh. George Sterian", situat în municipiul Bacău, strada Mihai Eminescu, nr.10[12], deși mulți oameni de cultură ceruseră autorităților salvarea clădirii. Pentru acest imobil există, totuși, un proiect de reabilitare și de transformare în Centrul de Cultură Urbană „Casa Sterian”, în care să funcționeze sediile filialelor din Neamț și Bacău ale Ordinului Arhitecților din România și Uniunii Arhitecților din România.[13]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cornel Galben, Personalități băcăuane, vol.II, Ed. Corgal Press, Bacău, 2003.
  • Romulus Dan Busnea, Un mare nume al arhitecturii românești: George Sterian, în Ziarul de Bacău, Nr. 341 (19 aprilie 2011), p. 6

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Un mare nume al arhitecturii românești: George Sterian
  2. ^ Biblioteca Universității de Arhitectură și Urbanism
  3. ^ În București, pe urmele unui creator de frumos – artistul plastic Costin Petrescu
  4. ^ Uniunea Arhitecților din România - istoric
  5. ^ Slănic Moldova
  6. ^ Biserica Cuțitul de Argint
  7. ^ Sidonia Teodorescu: Constantin I. Istrati, comisarul general al Expoziției naționale din 1906
  8. ^ Biserica Precista din Bacău, monument istoric
  9. ^ Biserica "Precista"
  10. ^ Casa Arh. George Sterian
  11. ^ Petru Cimpoeșu, Director D.J.C.C.P.C.N. Bacău, Să trăim frumos!, în Buletin cultural băcăuan, anul 2, nr. 2, martie 2008, p. 3
  12. ^ Hotărâri ale Consiliului Județean Bacău - anul 2012
  13. ^ Casa „Arh. George Sterian” pe punctul de a fi vândută