Comisia Monumentelor Istorice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comisiunea Monumentelor Istorice a luat naștere prin decretul regal nr. 3658 la data de 17 noiembrie 1892. Inițial a fost compusă din 5 membri: Vasile Alexandrescu Urechia, Titu Maiorescu și Constantin C. Arion desemnați de Ministerul de Culte și Instrucțiune Publică, Grigore Tocilescu — directorul Muzeului de Antichități și George Sterian, arhitect și raportorul legii din 1892.

Activitatea Comisiunii s-a concretizat în studii și cercetări ale Monumentelor, publicate în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice și în restaurări ale monumentelor importante.

Între anii 1930-1936, Comisia Monumentelor Istorice s-a aflat sub presedinția lui Nicolae Iorga.[1]

După cutremurul din 1977, Nicolae Ceaușescu a desființat Direcția Monumentelor Istorice, ca să poată demola după bunul plac. Situația a durat până în 1990, când instituția a fost reînființată.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Revista Arhitectura nr. 62, martie 2008, pp. 136–137
  • Ioan Opriș, Comisiunea Monumentelor Istorice, Editura Enciclopedică, București, 1994, ISBN 10: 9734500775

Legături externe[modificare | modificare sursă]