Gabrielle-Suzanne de Villeneuve

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gabrielle-Suzanne de Villeneuve
Date personale
Nume la naștereGabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve Modificați la Wikidata
Născută[1][2][4] Modificați la Wikidata
La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedată (70 de ani)[6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[10] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
romancieră[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[11][12] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeMadame D. V.[3]
Madame de V***[3]  Modificați la Wikidata
Influențat deAulnoy, Marie-Catherine Le Jumel de Barneville,, Charles Perrault  Modificați la Wikidata
RudeAmos Barbot de Buzay[*][[Amos Barbot de Buzay (French historian and magistrate)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gabrielle-Suzanne de Villeneuve, cunoscută sub numele de Madame de Villeneuve, născută Gabrielle-Suzanne Barbot, dame de Romagné et des Mothais, (n. , La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost o scriitoare franceză cunoscută pentru compunerea primei versiuni moderne a poveștii Frumoasa și Bestia.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Gabrielle-Suzanne a fost fiica lui Jean Barbot, scutier, senior de Romagné și Mothais, consilier al regelui la tribunalul (în franceză Présidial) din La Rochelle, și a doamnei Suzanne Allaire. Părinții săi aparțin de două familii protestante din La Rochelle. Familia sa paternă, din care provenea Amos Barbot de Buzay, a dat mai mulți primari din La Rochelle.[13]

S-a căsătorit în biserica Saint-Barthélemy din La Rochelle pe 9 februarie 1706 cu Jean-Baptiste de Gaalon de Barzay, cavaler, senior de Villeneuve, locotenent-colonel de infanterie. Din 8 noiembrie 1706, Gabrielle-Suzanne Barbot a obținut de la tribunalul din La Rochelle separarea proprietăților (adică restituirea zestrei), din cauza pierderilor suferite de soțul ei la jocurile de noroc și datorită proastelor lui maniere.[14] Din căsătoria lor s-a născut o fiică, Marie Louise Suzanne, pe 13 februarie 1708, în La Rochelle. M. de Villeneuve a murit la Pamplona pe 14 iunie 1711.

Rămasă văduvă și fără resurse la 26 de ani, a început o carieră literară.

Scriitoarea a murit în 1755 în strada Douze Portes din parohia Saint-Gervais[15], unde se stabilise de câțiva ani poetul Crébillon cel bătrân (1674-1762), cu care scriitoarea a avut o relație până la sfârșitul vieții.[16]

Frumoasa și Bestia[modificare | modificare sursă]

Scriitoarea ar fi auzit această poveste (a cărei versiune anterioară datează din Straparola) de la o servitoare în timpul unei călătorii în America. A publicat-o în 1740 într-o colecție intitulată La Jeune Américaine et les contes marin, dar povestea a devenit faimoasă abia când a fost reluată în 1756, într-o formă foarte prescurtată, de o altă romancieră, Madame de Beaumont⁠(d), în Revista pentru copii pe care o edita. Versiunea lui Gabrielle-Suzanne de Villeneuve a fost totuși adesea reeditată.[17]

Alte lucrări[modificare | modificare sursă]

Cel mai popular roman al său a fost La Jardinière de Vincennes, publicat în 1753.

Multe dintre lucrările sale au fost publicate anonim (semnate „doamna de V***”), ceea ce îngreunează atribuirea lor.

  • Phoenixul conjugal, știrile vremii (1734)
  • Tânărul american și poveștile marine (1740)
  • Presupusul cumnat (1740)
  • Poveștile acestui an (1744) reeditat postum sub titlul: Poveștile Doamnei de Villeneuve (1765)
  • Frumusețile solitare (1745)
  • Grădinarul din Vincennes (1753)
  • Judecătorul prejudiciat (1754)
  • Anecdote ale curții lui Alfonso Al unsprezecelea, regele Castiliei (1756), în 4 părți. Digitalizat .
  • Timp și răbdare, o poveste morală (1768, ediție postumă)

Alte romane i-au fost uneori atribuite.[necesită citare]

În 1755, chiar înainte de moarte, a finalizat lucrarea Anecdotes de la cour d'Alphonse onzieme du nom, roi de Castille, o versiune ușor revizuită a lucrării Mathilde d’Aguilar, de Madeleine de Scudéry, care fusese publicată inițial în 1667 și retipărită până în 1736.[18] De Villeneuve mărturisește în prefața acestei cărți că lucrarea nu îi aparține pe de-a întregul, este doar o revizuire a unei opere la care a contribuit în propriul ei stil.[19]

Note și referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Gabrielle-Suzanne de Villeneuve”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ a b WikiTree, accesat în  
  5. ^ „Gabrielle-Suzanne de Villeneuve”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b „Gabrielle-Suzanne de Villeneuve”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ a b Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve, SNAC, accesat în  
  9. ^ a b Madame de Villeneuve, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  10. ^ „Gabrielle-Suzanne de Villeneuve”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ Haag, Eugène; Haag (), La France protestante (în franceză), Librairie Sandoz et Fischbacher, accesat în  
  14. ^ Louis-Étienne Arcère, Histoire de la ville de La Rochelle et du pays d’Aulnis, 2 vol. (La Rochelle: René-Jacob Desbordes, 1756), 1:148-49
  15. ^ „Annonces, affiches et avis divers” (în franceză). Gallica. . Accesat în . 
  16. ^ Elisa Biancardi (ed.) (). "Madame de Villeneuve : notice bio-bibliographique", in Madame de Villeneuve, La Jeune Américaine et les contes marins (La Belle et la Bête), Les Belles Solitaires ; Madame Leprince de Beaumont, Magasin des enfants (La Belle et la Bête) (ed. Honoré Champion). Paris. p. 33. Această « bătrână muză », identificată prin funcția sa de « gouvernantă » în mijlocul pisicilor dramaturgului, o desemnează poate pe Doamna de Villeneuve, în vârstă de patruzeci și opt de ani în acel moment. Când Voltaire va vorbi din nou de ea cu referire la probarea lui Oreste, și o va numi explicit într-o scrisoare din 6 ianuarie 1750, evocarea cadrului și a persoanei vor fi aproape aceleași; doar tonul său va fi mai acid, fără îndoială din cauza neîntelegerilor sale cu Crébillon tatăl, devenit între timp cenzor al poliției [...]. 
  17. ^ Swain, Virginia E. “Beauty’s Chambers: Mixed Styles and Mixed Messages in Villeneuve’s Beauty and the Beast.” Marvels & Tales, vol. 19, no. 2, 2005, pp. 197–223
  18. ^ Hubert, Judd D. "A Reactionary Feminist Novelist: Gabrielle de Villeneuve." L'Esprit Créateur, vol. 29 no. 3, 1989, p. 65-75
  19. ^ Cooper, Barbara; Latotzky, Rosmarie. Madame de Villeneuve: The Author of 'La Belle et la Bête' and Her Literary Legacy. Universitatea Georgia, 1985, p. 69

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gabrielle-Suzanne_de_Villeneuve&oldid=15818666