Fulc de Guînes
Fulc de Guînes | |
Date personale | |
---|---|
Născut | secolul al XI-lea |
Decedat | 1125 |
Înmormântat | Liban |
Părinți | Baldwin I of Guînes[*] |
Frați și surori | Manasses I of Guînes[*] |
Limbi vorbite | limba franceză |
Modifică date / text |
Fulc de Guînes (Foulques de Guînes) (d. înainte de 1125) a fost un participant la Prima cruciadă, devenit primul senior de Beirut (1110–cca. 1117).
Fulc era originar din Guînes, așezare situată în apropiere de Boulogne-sur-Mer, fiind cel de al doilea fiu al contelui Balduin I de Guînes și rudă îndepărtată a conților de Boulogne.
Fulc, alături de frații săi Guy, Ugo și Manasse Robert, și-a dat consimțământul față de un privilegiu pe care tatăl lor îl acordare fundației sale monahale din Saint-Médard de Andres în 1084.[1] Fulc și Ugo, pe atunci arhidiacon, a fost martori la o diplomă emisă de Manasse, la acea vreme conte, pentru aceeași mănăstire, în 1097.[2] În 1117, Fulc și Guy au subsacris privilegiul prin care același Manasse a întemeiat o mănăstire dedicată Sfântului Leonard în suburbiile din Guînes.
Fulc i-a însoțit pe conții Eustațiu al III-lea de Boulogne și Robert al II-lea de Flandra în prima cruciadă din 1096, alături de cei trei frați ai săi și de tatăl lor.[3] El a obținut senioria asupra Beirutului după ce ruda sa, regele Balduin I al Ierusalimului, a cucerit acel oraș, după cum este relatat în scurtul poem anonim, "Vers despre iluștrii bărbați din dioceza de Thérouanne care au mers în Sfânta Expediție":
|
Fulc era deja decedat în 1125, atunci când Valter de Brisebarre figurează ca senior de Beirut. Potrivit cronicii lui Lambert de Ardres, el a fost înmormântat în Palestina: "Fulc, conte în fața Beirutului în Țara Făgăduinței [a fost] înmormântat acolo" (Fulconem in terra promissionis comitem apud Baruth, ibique demum sepultum).[5]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Concedentibus filiis eius Manasse, Fulcone, Widone, Hugone, quoted by Johannes Heller, ed., Historia comitum Ghisnensium et Ardensium dominorum, MGH SS 24:574[nefuncțională], n. 1.
- ^ Hrisovul este citat în Chronica Ardensis a abatelui Guillaume, în MGH SS 24:698[nefuncțională]–699[nefuncțională].
- ^ Jonathan Riley-Smith, The First Crusaders, 1095–1131, Cambridge University Press, 1997, p. 93, 206, îl enumeră printre cei care "în mod cert sau aproape cert" au luat parte cu certitudine la această cruciadă.
- ^ Versus de viris illustribus dioecesis Tarvanensis in sacre fuere expeditione, în E. Martène și U. Durand (ed.), Veterum scriptorum ... amplissima collectio 5 (Paris, 1729), p. 540. John France, Medieval Warfare, 1000–1300, Ashgate, 2006, p. 424, descrie acest poem ca fiind "o scurtă dar valabilă sursă referitoare toar la cruciații din dioceza flamandă de Thérouanne]."
- ^ Historia comitum Ghisnensium et Ardensium dominorum, MGH SS 24:574[nefuncțională].
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Hans Eberhard Mayer, "The Wheel of Fortune: Seignorial Vicissitudes under Kings Fulk and Baldwin III of Jerusalem," Speculum 65, 4 (1990), p. 860–877.
- Charles Moeller, "Les Flamands du Ternois au royaume latin de Jérusalem," Mélanges Paul Frédéricq, Bruxelles, 1904.
- Alan V. Murray, "The Origins of the Frankish Nobility of the Kingdom of Jerusalem, 1100–1118," Mediterranean Historical Review 4, 2 (1989), p. 281–300.
- Alan V. Murray, The Crusader Kingdom of Jerusalem: A Dynastic History, 1099–1125, Prosopographica et Genealogica, 2000, p. 197–198.
- Léon Vanderkindere, La formation territoriale des principautés belges au moyen âge, ediția a doua, I, Bruxelles, 1902.