Balduin I al Ierusalimului

Balduin I al Ierusalimului
Rege al Ierusalimului
Intrarea lui Balduin în Edessa
Date personale
Născut	1058 Lotharingia Inferioară
Decedat	2 aprilie 1118 Egipt
Înmormântat	Biserica Sfântului Mormânt, Ierusalim
Părinți	Eustațiu al II-lea de Boulogne Ida de Lorena
Frați și surori	Ida[*] Godefroy de Bouillon Eustațiu al III-lea de Boulogne
Căsătorit cu	Godehilda de Toeni Arda de Armenia Adelaida del Vasto
Ocupație	om politic
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	House of Flanders[*]
Domnie
Domnie	1100 – 1118
Încoronare	25 decembrie 1100
Predecesor	Godefroy de Bouillon
Succesor	Balduin al II-lea

Balduin I al Ierusalimului, anterior Balduin de Boulogne (n. aprox. 1058 - d. 2 aprilie 1118) a fost primul rege al Ierusalimului care a domnit între 1100 - 1118, frate al lui Godefroy de Bouillon, care a fost primul suveran al Regatului (1099 - 1100), însǎ nu a purtat titlul de "Rege" (a folosit titlul de "Apărător al Țării Sfinte").

Prima Cruciadǎ

Balduin de Boulogne alǎturi de fratele sǎu Godefroy a luat parte la Prima Cruciadă. Cu toate acestea, dorința principalǎ, ca urmare a acțiunilor sale, a fost nu eliberarea Sfântului Mormânt, ci mai degrabǎ cucerirea de pamânturi în orient și obținerea unui titlu feudal.

Separându-se de armata principalǎ a cruciaților la Porțile Ciliciene, unitǎțile lui Balduin s-au îndreptat spre la Tarsos, sperând să-l ia cu asalt, însǎ au găsit orașul deja ocupat de alte trupe cruciate, ale lui Tancred de Taranto, mai tîrziu dupǎ plecarea lui Tancred, Tarsos s-a predat iarǎși de aceastǎ lui Balduin. Dupa primul succes în Cilicia, Balduin a plecat spre Eufrat, "primind o invitație de la armeni, cucerește aici orașele Tel-Bașir și Ravendan și smerește toatǎ țara".

Balduin s-a declarat senior peste Tarsos, lǎsîndu-și acolo un paroh și a continuat drumul spre sud. Atunci când trupele lui Balduin au trecut pe lîngǎ cetatea Mamistra, care a fost ocupatǎ anterior soldații lui Tancred, au fost atacate de arcași - Tancred se revanșa pentru pierderea Tarsos-ului. Protestele din rîndurile cruciaților lui Balduin și Tancred au oprit lupta, însǎ ei vor rămâne pentru totdeauna dușmani.

Reuniți cu armata principalǎ la Maraș, Balduin pentru scurt a rămas acolo și douǎ zile mai tîrziu împreunǎ cu armata s-a îndreptat spre orașul Edessa. Astfel, Balduin, care mai târziu va deveni rege al Ierusalimului, nu a luat nici o parte la eliberarea Țǎrii Sfinte.

Cucerirea Edessei

Avînd sub mânǎ 200 de cavaleri și aproximativ același număr de soldați, Balduin se îndrepta spre Edessa. Populația creștină localǎ, întîmpina cu entuziasm eliberatorii, provocînd rǎscoale și expulzând garnizoanele musulmane mici din cetăți.

După ce a aflat de apropierea cruciaților, conducătorul Edessei, prințul armean Thoros i-a cerut ajutor lui Balduin împotriva musulmanilor, care amenințau orașul. Balduin a răspuns rapid apelului și cu un mic contingent (80 cavaleri), a descǎlecat în Edessa, unde a fost primit cu mare entuziasm.

Thoros i-a propus lui Balduin sǎ devinǎ mercenar în slujba lui, însǎ baronul european a cerut în schimbul protecției, recunoașterea lui drept moștenitor legitim a lui Thoros și jumătate din toate veniturile orașului. Thoros a fost obligat să cedeze și l-a adoptat pe Balduin. Abil intrigând, Balduin a fost în măsură să întoarcǎ împotriva tatălui sǎu adoptiv populația orǎșeneascǎ, în final o parte semnificativă din orǎșeni au început să ceară ca Cruciatul sǎ conducǎ de sine stǎtǎtor.

Suferind o înfrangere din partea musulmanilor, Balduin s-a reîntors în orașul, aici împreună cu un comandant armean inițiazǎ un complot împotriva lui Thoros. Cu sprijinul populației locale, conspiratorii l-au răsturnat și ucis pe Thoros, după care Balduin devine conducator deplin în Edessa, înființînd astfel Comitatul de Edessa.

Domnie

După moartea fratelui său, Godefroy în 1100, Balduin l-a succedat la tron, în ciuda opoziției Patriarhului Ierusalimului și unor cruciați, a fost încoronat în Biserica Nașterii Domnului din Betleem. Participînd mai tot timpul în războaie neîncetate, Balduin a cucerit o coastǎ însemnatǎ cu multe orașe majore, asigurând astfel posesiunilor sale comunicǎri strînse cu Lumea occidentală.

Balduin a murit pe 2 aprilie 1118 în timpul unei campanii în peninsula Sinai. Pe numele lui a fost denumit Lacul Bardawil, din regiunea unde a murit.

Bibliografie

• Foucher de Chartres, A History of the Expedition to Jerusalem, 1095-1127, trans. Frances Rita Ryan. University of Tennessee Press, 1969.
• Anna Comnena, The Alexiad, trans. E.R.A. Sewter. Penguin Books, 1969.
• William de Tir, A History of Deeds Done Beyond the Sea, trans. E.A. Babcock and A.C. Krey. Columbia University Press, 1943.
• Steven Runciman, A History of the Crusades, vols. I-II. Cambridge University Press, 1951-1952.

Predecesor: Godefroy de Bouillon	Rege al Ierusalimului 1100–1118	Succesor: Balduin al II-lea
Predecesor: primul	Conte de Edessa 1098–1100	Succesor: Balduin al II-lea