Francesco Maria Piave

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Francesco Maria Piave
Francesco Maria Piave.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Murano, Italia[8] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[1][3][4][6][7] Modificați la Wikidata
Milano, Regatul Italiei[9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitero Monumentale di Milano[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei
Flag of Italy (1861–1946).svg Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
traducător
scriitor
libretist[*]
dramaturg
poet
compozitor Modificați la Wikidata
Prezență online
Francesco Maria Piave

Francesco Maria Piave (n. 18 mai 1810, Murano — d. 5 martie 1876, Milano) a fost un libretist italian, prieten și colaborator de-a lui Giuseppe Verdi pentru care a scris libretele a zece opere.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Piave s-a născut ca fiu al unui nobil venețian, care era proprietarul unei fabrici de sticlă aflată pe insula Murano. Familia sa s-a mutat la Pesaro și ulterior la Roma. După studii la diferite seminarii, Piave a început să frecventeze diferite medii literare din capitala Italiei, devenind în 1831 membru corespondent al prestigioasei Accademia Tiberina, iar ulterior membru titular al acesteia. În 1838, după decesul fiului său, s-a reîntors la Veneția, unde a devenit secretar de redacție al editorului Giuseppe Antonelli.

Colaborarea cu Verdi[modificare | modificare sursă]

Aidoma lui Verdi, Piave a fost un patriot ardent în favoarea mișcării sociale Risorgimento, care avea drept scop unificarea Italiei. În 1848, în timpul Celor Cinci Zile (conform "Cinque Giornate") din Milano, timp în care trupele austriece ale lui Josef Radetzky au ocupat orașul, Verdi i-a adresat o scrisoare faimoasă în epocă, numindu-l "Cetățeanul Piave".

Din colaborarea cu prietenul său, Giuseppe Verdi, au rezultat zece opere, al căror libretist a fost, întinse pe o perioadă de 18 ani, Ernani (1844), I due Foscari (1844), Attila (1846), Macbeth (1847), Il corsaro (1848), Stiffelio (1850), Rigoletto (1851), Traviata (1853), Simon Boccanegra (1857) și La forza del destino (1862).

Francesco Maria Piave a mai scris numeroase alte librete pentru alți compozitori, așa cum au fost italienii Giovanni Pacini, Saverio Mercadante și Federico Ricci, respectiv un libret pentru englezul Michael Balfe.

În 1870, pe când pregătea un libret pentru opera Aida, a suferit un atac de apoplexie, în urma căruia a rămas handicapat pentru restul vieții. A murit în mizerie la Milano în 1876.

Librete[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Francesco Maria Piave”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  5. ^ Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  6. ^ a b International Music Score Library Project, accesat în  
  7. ^ a b Filmportal.de, accesat în  
  8. ^ „Francesco Maria Piave”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ „Francesco Maria Piave”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]