Franț Țandără

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Franț Țandără
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Giurgiu, Giurgiu, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațietorționar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Franț Țandără (n.  – d. , Giurgiu, Giurgiu, România) a fost un comunist român și torționar auto-descris.

Țandără s-a născut într-o familie săracă și disfuncțională. Abandonat de ambii părinți, el a devenit copil de trupă la vârsta de 11 ani.[1] După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, el a dus o viață de vagabond, înainte de a deveni în 1946 simpatizant al Partidului Comunist Român la Giurgiu.[2] Potrivit relatării sale dintr-un interviu,[3] el a devenit apropiat a lui Pavel Ștefan, un șef comunist local, care i-a găsit de lucru la sindicatul de la Căile Ferate Române. Totuși, după o dispută cu tatăl său, Țandără l-a ucis pe tatăl său cu un topor;[4] a fost reținut și condamnat la 12 ani de muncă zilnică.[3]

Țandără a petrecut câțiva ani lucrând forțat la Canalul Dunăre - Marea Neagră și ar fi servit ca informator al autorităților comuniste în taberele de reeducare de acolo.[3] După ce a fost transferat la Culmea, a fost trimis în august 1951 la Spitalul de Psihiatrie nr. 9 la București, unde susține că a fost angajat la Securitate pentru a ajuta la torturarea și uciderea prizonierilor politici.[3][2] El a fost eliberat devreme, după ce a primit o grațiere prezidențială și susține că aceasta ar fi fost semnată de scriitorul Mihail Sadoveanu pe când era președintele Parlamentului.[5].[3] În 1956, Țandără a cedat presiunii psihice și a fost internat într-un spital de psihiatrie. După eliberare a lucrat ca tâmplar și apicultor.[1]

Conform propriilor sale declarații, Țandără a torturat și a ucis peste 100 de persoane și s-a bucurat să facă acest lucru,[6] afirmând: „Am urât la maximum burghezia. Am vrut să-i omor pe toți ".[7] Afirmațiile sale, unde a cerut să fie judecat de un tribunal al victimelor sale, fac obiectul cărții din 1999 Drumul Damascului: Spovedania unui fost torționar de Doina Jela.[8][1]

Potrivit Variety, din cei aproximativ 1.700 de români a căror misiune sub regimul comunist era tortura prizonierii politici, Țandără a fost singurul care a simțit nevoia să se spovedească.[9] A murit în 2004 la Giurgiu, fără să fi fost niciodată urmărit penal pentru crimele pe care le-a mărturisit.[3]

Povestea sa este prezentată în După-amiaza unui torționar, un film biografic românesc din 2001, regizat de Lucian Pintilie, bazat pe cartea Jelei și cu Gheorghe Dinică în rolul Țandără.[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Petrinca, Ruxandra (). „Halfway Between Memory and History: Romanian Gulag Memoirs as a Genre”. Slovo. UCL Press. 29 (1): 2–30. doi:10.14324/111.0954-6839.056. ISSN 0954-6839. 
  2. ^ a b Antoniu, Paul (). „Relația cu Securitatea și interviu cu Franz Țandără - Securist torționar”. Accesat în . }
  3. ^ a b c d e f Anton, Fabian (). „Cuvinte pentru comuniști. O convorbire cu torționarul Franț Țandără”. Observator Cultural. 
  4. ^ Gheorghe, Răzvan (), Cum își DRESA Securitatea CRIMINALII în masă. Paricidul Franț Țandără, torționarul profanator de cadavre (în engleză), www.podul.ro 
  5. ^ Cioroianu, Pe umerii lui Marx, p.282
  6. ^ Saiu, Florian (). „Dezvăluirile unui torționar: „Ceaușescu? Un infractor nenorocit, dădea lovituri pe la Piatra Olt". evz.ro. 
  7. ^ Novac, Catalina (). Long-term traumatic experiences of imprisonment and their impact on the well-being of political prisoners of the Romanian Gulag (Teză). Universitatea din Rochester. ISBN 978-0-542-05636-9. 
  8. ^ Jela, Doina (). Drumul Damascului: spovedania unui fost torționar. București: Humanitas. ISBN 973-28-0993-0. OCLC 879018233. 
  9. ^ Young, Deborah (). „The Afternoon of a Torturer”. Variety. Accesat în . 
  10. ^ Saiu, Florian (). „Drumul Damascului. Spovedania terifiantă a unui fost torționar: Franț Țandără”. evz.ro. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]