Frăția

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru un sindicat din România, vedeți CSI Frăția.
Steagul Revoluției Române de la 1848 din Valahia
Pe steag este scris Dreptate ... Frăție.

Frăția a fost o societate secretă înființată în 1843 de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și Christian Tell,[1][2] la care au aderat ulterior și alți pașoptiști, precum Alexandru G. Golescu-Negru, C. A. Rosetti, Vasile Alecsandri, George Barițiu, Timotei Cipariu, Costache Negri, Costache Negruzzi[necesită citare] și alții.

Deviza societății era „Dreptate, Frăție”. S-a constituit și o filială la Paris, al cărei secretar era C. A. Rosetti: Societatea studenților români.

Fundal istoric[modificare | modificare sursă]

Valahia și capitala ei erau râvnite aproape „pe față” de ruși[3]. Testamentul lui Petru I, pe care ei îl calificau „apocrif” pentru a adormi vigilența celorlalte puteri europene, îi obseda aproape dureros[3]. Dacă rușii ar fi ocupat definitiv Moldova și Valahia, ar fi ajuns la Dunăre, la câteva sute de kilometri de Constantinopol, ținta primordială din Testament[3].

Constituirea Frăției[modificare | modificare sursă]

Pentru a se opune acestei intenții și a salva națiunea, tinerii boieri luminați au pus atunci bazele unor societăți secrete, cea mai cunoscută fiind Frăția[3]. În același scop, cei mai mulți dintre membrii acestor societăți au intrat în lojile masonice propriu-zise; astfel, gândeau ei, vor putea stabili legaturi externe, „invizibile”, strânse și puternice[3].

Galeria steagului național român[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. XI, Editura Cartea Românească, București, 1925, p. 81
  2. ^ Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, capitolul Nicu Bălcescu
  3. ^ a b c d e Hora, 11 mai 2007, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică, accesat la 13 decembrie 2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Română, Istoria românilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, București 2001 ISBN 973-45-0430-4
  • Lăzărescu, Dan A, Românii în francmasoneria universală, Centrul Național de Studii Francmasonice, București 1997 ISBN 973-97-103-5-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]