Format:Pagina principală/Articol de calitate/68
Bălți (în rusă Бельцы) este unul din municipiile Republicii Moldova, cu o populație de aprox. 150.000 locuitori.
Prima atestare documentară a orașului este din anul 1620. În 1766 feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinind mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași. În 1812 a fost anexat de Imperiul Rus odată cu partea de răsărit a Principatului Moldovei, mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei, instalându-se atunci în oraș, astfel că la sfîrșitul secolului XIX populația băștinașă moldoveană a devenit minoritară. În 1918 orașul a intrat în componența României și a devenit reședința județului Bălți. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial a devenit parte a Uniunii Sovietice. În 1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deținuți 50.000 de prizonieri români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din cauza condițiilor grele. Supraviețuitorii au fost exilați în Siberia sau Asia Centrală. În timpul regimului comunist orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.
Articole anterioare: Căsătorii între persoane de același sex în Spania, Maria Henrieta Chotek, Neptun