Format:Pagina principală/Articol de calitate/43

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
„Prăbuşirea Troiei” de Johann Georg Trautmann (1713–1769)

Războiul troian a fost un conflict militar din Antichitate, purtat de ahei împotriva orașului Troia din Asia Minor (Turcia de astăzi). Conform mitologiei grecești, acest război a izbucnit după ce Paris, prințul Troiei a răpit-o pe Elena de la soțul ei, Menelaus, regele Spartei. Acest conflict este unul din cele mai importante evenimente din ciclul de mituri elene și a fost narat în multe lucrări aparținând literaturii grecești, printre acestea numărându-se marile epopei antice, Odiseea și Iliada, ambele scrise de Homer. Iliada relatează o parte din ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie întoarcerea acasă a lui Ulise (Odiseu), regele insulei Itaca și unul din principalii liderii ai aheilor. Alte părți ale acestei legende au fost redate într-un ciclu de poeme epice, care nu a supraviețuit decât sub forma unor fragmente. Episoade din acest război au reprezentat material pentru Tragedia Greacă sau sursă de inspirație pentru poeții romani Virgiliu și Ovidiu.

Originile războiului troian sunt adânci, și au antrenat chiar și forțele zeilor. Se spune că în timpul nunții zeiței Thetis cu Peleu, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănțuiau, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, și a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris „Celei mai frumoase”.