Florin florentin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Fiorino (1325)
Avers/ FLOR ENTIA crinul Florenței
Revers/ .S. IONA-NNES (trandafir) -Sfântul Ioan Botezătorul. Trandafirul este simbolul creatorului monedei, Falcone di Ghero.

Florinul (în italiană fiorino) este o veche monedă de aur bătută la Florența, pentru prima oară în 1252. Cântărea 3,54 g,[1][2] de 24 de carate.

În secolul al XIII-lea și până în Renaștere, florinul, grație puternicei creșteri bancare a Florenței, a devenit moneda de schimb preferată în Europa.

Denumirea monedei[modificare | modificare sursă]

Numele monedei provine de la floarea de crin (în latină flos, floris, iar în acuzativ florem, „floare”, simbolul heraldic al Florenței) reprezentat pe aversul monedei.

Monede de aur[modificare | modificare sursă]

Fiorino (ca și celelalte monede din aceeași epocă genovino și zecchino) a fost una din primele monede de aur care a fost emisă în Italia după căderea Imperiului Roman. Utilizarea aurului în moneda europeană a fost posibilă prin reluarea comerțului cu nordul Africii, de unde provenea cea mai mare parte a aurului destinat monedei și comerțului.

Popolino[modificare | modificare sursă]

Popolino (1306)

Odată cu fiorino de aur, în 1296 Florența a emis și un popolino, care era un fiorino mare de argint. Pentru epoca respectivă, popolino poseda un titlu foarte ridicat, de 958 și ⅔ din 1000. Valora 1/20 dintr-un fiorino de aur, sau 2 soldi. Exista și un fiorino piccolo, o monedă care valora 1/12 dintr-un soldo (în italiană: Soldo, plural Soldi).

Argintul cu acest titlu ridicat a fost numit argento popolino, iar acest titlu a devenit obligatoriu la Florența atât pentru monede cât și pentru argintărie.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În realitate greutatea fiorinului a suferit variații în cursul secolelor. Dacă greutatea inițială (în 1252) era exact de 3,5368 g, în 1402 era de 3,3288 g (adică -5.818 % în raport cu greutatea inițială)
  2. ^ Mario Bernocchi, Le monete della repubblica fiorentina, vol III, Leo S. Olschki editor, 1976, p.66 tab.N.1

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]