Florian Ștefănescu-Goangă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Florian Ștefănescu-Goangă
Florian Stefanescu Goanga (bust).jpg
Florian Ștefănescu-Goangă
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Curtea de Argeş, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepsiholog
om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul Național Matei Basarab[*]
Universitatea din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Liberal  Modificați la Wikidata
Bustul profesorului Florian Ștefănescu-Goangă din curtea Institului de Psihologie din Cluj
Bustul lui Florian Ștefănescu-Goangă din „Parcul Memoriei Universitare” în curtea Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Florian Ștefănescu-Goangă (n. 5 aprilie 1881, Curtea de Argeș - d. 26 martie 1958, București) a fost un psiholog român, membru corespondent (1937) al Academiei Române.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

A studiat cu Wilhelm Wundt la Leipzig, între anii 1908-1911. Teza de doctorat a lui Florian Ștefănescu-Goangă, cu titlul “Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben” s-a bucurat de un succes deosebit, fiind publicată nu numai în Germania (1911 și 1964), ci și în Franța (1932), fosta U.R.S.S. (1940) și S.U.A. (1972).[1] În lucrare a cercetat tonalitatea afectivă a culorilor (împărțite de el în excitatoare și calmante).

Întors în țară a fost numit profesor la Universitatea din Cluj, unde a înființat în anul 1922 Institutul de psihologie experimentală, comparată și aplicată, formând o echipă valoroasă de psihologi experimentaliști.

A abordat probleme de psihologia muncii, psihologia copilului, psihologia deficienților, de orientare profesională, precum și de psihologie socială. A înființat și a condus „Revista de psihologie”, apărută la Cluj între 1938-1949.

Între 1935 și 1940, sub coordonarea profesorului Florian Ștefănescu Goangă s-au desfășurat cursuri de perfecționare pentru cadrele didactice care desfășurau activități didactice cu copii care prezentau diferite deficiențe.[2]

Testul psihologic Binet-Simon, revizuit și tradus în numeroase rânduri, a fost adaptat în 1916 de L. Terman pentru populația americană, sub denumirea de testul Stanford-Binet. În 1937 acest test a fost din nou revizuit și utilizat în S.U.A. sub denumirea de „scara Terman-Merrill". Florian Ștefănescu-Goangă a revizuit, completat și adaptat în 1940 această variantă a testului pentru populația românească și a pus-o în aplicare. [3]

În cadrul unei campanii mai ample de amenințare la adresa oamenilor politici, câțiva membri ai Mișcării Legionare au încercat să-l asasineze pe profesorul Florian Ștefănescu-Goangă, rectorul Universității din Cluj,[4] în seara zilei de luni, 28 noiembrie 1938, orele 17. Astfel la intersecția străzilor Avram Iancu cu strada Corcheș, trei indivizi necunoscuți, apăr din dosul unui pom și trag 6 focuri de armă. Tentativa de asasinat a eșuat Ștefănescu-Goangă scapă după 4 luni de spitalizare cu viață după ce a fost împușcat de 2 gloanțe, dar agentul de poliție Enache Gruia care se ocupa de protecția rectorului universității a fost ucis pe loc. În urma procesul intentat în februarie 1939 se lasă cu 9 inși condamnați în frunte cu Pop Ion și Lascaianu Aurel, condamnați la moarte. După opt luni de la pronunțarea sentinței acești doi studenți atentatori au fost scoși din celulele lor, duși pe mormântul lui C.Z. Codreanu de la Jilava și împușcați. Trupurile lor rănite au fost aruncate în flăcările crematoriului.[5]

Sub regimul comunist, a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet la 7 mai 1950. Încadrat în U.M. conform Deciziei M.A.I. nr. 334 din 1 august 1951 pe o perioadă de 24 luni. Pedeapsa i-a fost majorată cu 60 luni, conform Deciziei M.S.S. nr. 559 din 6 august 1953. Eliberat la 5 iulie 1955, a murit la 26 martie 1958.[6]

Opera principală[modificare | modificare sursă]

  • Selecționarea capacităților și orientarea profesională, 1929
  • Măsurarea inteligenței, 1940

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]