Ferdinand Hiller

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ferdinand Hiller
Ferdinand Hiller2.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Frankfurt am Main, Grand Duchy of Frankfurt⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[2][5] Modificați la Wikidata
Köln, Imperiul German Modificați la Wikidata
Înmormântat Melaten-Friedhof[*][[Melaten-Friedhof (cemetery in Cologne, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Copii Paul Hiller[*][[Paul Hiller |​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany (1867–1918).svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
pianist
dirijor
profesor universitar[*]
critic[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiKöln[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicaloperă  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*]  Modificați la Wikidata

Ferdinand (von) Hiller (n. ,[1][2][3][4] Marele Ducat de Frankfurt – d. ,[2][5] Köln, Imperiul German) a fost un muzician, compozitor și dirijor german.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ferdinand Hiller s-a născut într-o bogată familie evreiască din Frankfurt pe Main, unde tatăl său Justus (inițial Isaac Hildesheim, un nume pe care l-a schimbat la sfârșitul secolul al XVIII-lea pentru a-și ascunde originile evreiești)[7] era un comerciant de stofe englezești – o afacere care a continuat în cele din urmă cu fratele lui Ferdinand, Joseph. Talentul lui Hiller a fost descoperit de timpuriu și a urmat lecții de pian cu muzicianul Alois Schmitt din Frankfurt, de vioară cu Jörg Hofmann și de armonie și contrapunct cu Georg Jacob Vollweiler; la vârsta de 10 ani a interpretat un concert de Mozart cu public; și doi ani mai târziu, el a scris prima sa compoziție.[8]

În 1822, tânărul Felix Mendelssohn, pe atunci în vârstă de 13 ani, a intrat în viața lui. Familia Mendelssohn a locuit în acea vreme o scurtă perioadă la Frankfurt și tânărul Hiller a vizitat-o, fiind extrem de impresionat de interpretarea lui Felix (și chiar mai mult de cea a surorii lui, Fanny Mendelssohn). Când s-au reîntâlnit în 1825, cei doi băieți au legat imediat o prietenie strânsă, care avea să dureze până în 1843. Hiller a descris cu tact conflictul ulterior ca decurgând din „susceptibilități sociale și nu personale”. Dar, în fapt, acesta pare să fi avut mai mult de-a face cu faptul că Hiller i-a succedat lui Mendelssohn în calitate de director al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig în 1843.

Din 1825 până în 1827, Hiller a fost elevul lui Johann Nepomuk Hummel la Weimar; în timp ce era, împreună cu Hummel, la căpătâiul lui Beethoven, Hiller a tăiat o șuviță din părul compozitorului. Această șuviță se află acum la San Jose State University, după ce a fost vândută într-o licitație organizată de Sotheby's în 1994. În timp ce se afla la Viena pentru funeraliile lui Beethoven, Hiller și Hummel i-au auzit pe Johann Michael Vogl și Franz Schubert interpretând piesa Winterreise a lui Schubert. Hiller a scris că maestrul său a fost atât de mișcat, că-i curgeau lacrimi din ochi.[9][10]

Din 1828 până în 1835, Hiller s-a aflat la Paris, unde a fost angajat ca profesor de compoziție la Școala de Muzică a lui Choron. În cele din urmă a renunțat la această poziție, astfel că s-a putut pregăti mai bine ca pianist și compozitor. El a petrecut un timp în Italia, în speranța că acest lucru îl va ajuta să scrie o operă de succes (o speranță care nu a fost niciodată împlinită). În 1836, el se afla la Frankfurt, unde s-a dedicat compoziției. Abilitățile sale i-au fost recunoscute și, deși, avea doar 25 de ani, a fost rugat să activeze ca dirijor al Cäcilienverein în timpul bolii dirijorului Schelble.

Hiller a fost ales membru al Academiei Prusace de Arte în 1849, iar în 1868 a primit titlul de doctor al Universității din Bonn. El a murit în Köln.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

El a compus, printre alte lucrări, șase opere între 1839 și 1865, și un concert pentru vioară.[11][12]

Hiller a scris cel puțin patru simfonii; una în 1831, alta, în la minor, tot în 1831;[13] de asemenea, Im Freien în sol major, compusă la Londra în 28 iunie 1852,[14] și una în mi minor publicată de Schott ca opus 67 în Mainz în 1865.[15][16][17]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Ferdinand Hiller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Ferdinand Hiller, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b Ferdinand Hiller, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  6. ^ „Ferdinand Hiller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Martin 2000, p. 23.
  8. ^ Wikisource-logo.svg Hiller, Ferdinand”. New International Encyclopedia. . 
  9. ^ Otto Erich Deutsch (1946) Schubert, a Documentary Biography, J.M. Dent, London OCLC 4813905
  10. ^ Otto Erich Deutsch (1914) Franz Schubert: die Dokumente seines Lebens la Internet Archive
  11. ^ „Opera Composers”. OperaGlass. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
  12. ^ „Ferdinand Hiller works” (în Dutch). Nederlands Musiek Instituut. Accesat în . 
  13. ^ „Hyperion Records Notes for Recording of F minor Piano Concerto”. Accesat în . 
  14. ^ History of the Philharmonic society of London 1813-1912: A record of a hundred years' work in the cause of music, page 228
  15. ^ „London Premiere of Hiller's Im Freien”. The Musical Times and Singing Class Circular. Musical Times Publications Ltd. 5 (99): 45. . ISSN 0958-8434. JSTOR 3371078.  Mai multe valori specificate pentru |ISSN= și |issn= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |JSTOR= și |jstor= (ajutor)
  16. ^ Hiller, Ferdinand (). Sinfonie (in E moll) für grosses Orchester, op. 67,. Mainz: B. Schott's Söhne. OCLC 19637937. 
  17. ^ IMSLP score.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hiller, Ferdinand (). Felix Mendelssohn, Letters and Recollections. London: MacMillan. OCLC 5189643. 
  • Hiller, Ferdinand; Sietz, Reinhold ed. (). Aus Ferdinand Hillers Briefwechsel (ed. 1958-1970). Köln: Arno Volk-Verlag. OCLC 1543032. 
  • Martin, Russell (). Beethoven's Hair. New York: Broadway Books. ISBN 0-7679-0350-1. 
  • The Grove Dictionary of Music and Musicians

Legături externe[modificare | modificare sursă]