Ferdinand Hiller

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ferdinand Hiller
Ferdinand Hiller2.jpg
Ferdinand Hiller
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Frankfurt pe Main, Grand Duchy of Frankfurt[*][6] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Köln, Imperiul German Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMelaten-Friedhof[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the German Empire.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
pianist
dirijor
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicaloperă  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
PremiiBavarian Maximilian Order for Science and Art[*]  Modificați la Wikidata

Ferdinand (von) Hiller (n. ,[1][2][3][4][5] Frankfurt pe Main, Grand Duchy of Frankfurt[*][6] – d. ,[2] Köln, Imperiul German) a fost un muzician, compozitor și dirijor german.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ferdinand Hiller s-a născut într-o bogată familie evreiască din Frankfurt pe Main, unde tatăl său Justus (inițial Isaac Hildesheim, un nume pe care l-a schimbat la sfârșitul secolul al XVIII-lea pentru a-și ascunde originile evreiești)[7] era un comerciant de stofe englezești – o afacere care a continuat în cele din urmă cu fratele lui Ferdinand, Joseph. Talentul lui Hiller a fost descoperit de timpuriu și a urmat lecții de pian cu muzicianul Alois Schmitt din Frankfurt, de vioară cu Jörg Hofmann și de armonie și contrapunct cu Georg Jacob Vollweiler; la vârsta de 10 ani a interpretat un concert de Mozart cu public; și doi ani mai târziu, el a scris prima sa compoziție.[8]

În 1822, tânărul Felix Mendelssohn, pe atunci în vârstă de 13 ani, a intrat în viața lui. Familia Mendelssohn a locuit în acea vreme o scurtă perioadă la Frankfurt și tânărul Hiller a vizitat-o, fiind extrem de impresionat de interpretarea lui Felix (și chiar mai mult de cea a surorii lui, Fanny Mendelssohn). Când s-au reîntâlnit în 1825, cei doi băieți au legat imediat o prietenie strânsă, care avea să dureze până în 1843. Hiller a descris cu tact conflictul ulterior ca decurgând din „susceptibilități sociale și nu personale”. Dar, în fapt, acesta pare să fi avut mai mult de-a face cu faptul că Hiller i-a succedat lui Mendelssohn în calitate de director al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig în 1843.

Din 1825 până în 1827, Hiller a fost elevul lui Johann Nepomuk Hummel la Weimar; în timp ce era, împreună cu Hummel, la căpătâiul lui Beethoven, Hiller a tăiat o șuviță din părul compozitorului. Această șuviță se află acum la San Jose State University, după ce a fost vândută într-o licitație organizată de Sotheby's în 1994. În timp ce se afla la Viena pentru funeraliile lui Beethoven, Hiller și Hummel i-au auzit pe Johann Michael Vogl și Franz Schubert interpretând piesa Winterreise a lui Schubert. Hiller a scris că maestrul său a fost atât de mișcat, că-i curgeau lacrimi din ochi.[9][10]

Din 1828 până în 1835, Hiller s-a aflat la Paris, unde a fost angajat ca profesor de compoziție la Școala de Muzică a lui Choron. În cele din urmă a renunțat la această poziție, astfel că s-a putut pregăti mai bine ca pianist și compozitor. El a petrecut un timp în Italia, în speranța că acest lucru îl va ajuta să scrie o operă de succes (o speranță care nu a fost niciodată împlinită). În 1836, el se afla la Frankfurt, unde s-a dedicat compoziției. Abilitățile sale i-au fost recunoscute și, deși, avea doar 25 de ani, a fost rugat să activeze ca dirijor al Cäcilienverein în timpul bolii dirijorului Schelble.

Hiller a fost ales membru al Academiei Prusace de Arte în 1849, iar în 1868 a primit titlul de doctor al Universității din Bonn. El a murit în Köln.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

El a compus, printre alte lucrări, șase opere între 1839 și 1865, și un concert pentru vioară.[11][12]

Hiller a scris cel puțin patru simfonii; una în 1831, alta, în la minor, tot în 1831;[13] de asemenea, Im Freien în sol major, compusă la Londra în 28 iunie 1852,[14] și una în mi minor publicată de Schott ca opus 67 în Mainz în 1865.[15][16][17]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Ferdinand Hiller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Ferdinand Hiller, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b Ferdinand Hiller, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Ferdinand Hiller, International Music Score Library Project, accesat în  
  6. ^ a b „Ferdinand Hiller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Martin 2000, p. 23.
  8. ^ Wikisource-logo.svg Hiller, Ferdinand”. New International Encyclopedia. . 
  9. ^ Otto Erich Deutsch (1946) Schubert, a Documentary Biography, J.M. Dent, London OCLC 4813905
  10. ^ Otto Erich Deutsch (1914) Franz Schubert: die Dokumente seines Lebens la Internet Archive
  11. ^ „Opera Composers”. OperaGlass. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
  12. ^ „Ferdinand Hiller works” (în Dutch). Nederlands Musiek Instituut. Accesat în . 
  13. ^ „Hyperion Records Notes for Recording of F minor Piano Concerto”. Accesat în . 
  14. ^ History of the Philharmonic society of London 1813-1912: A record of a hundred years' work in the cause of music, page 228
  15. ^ „London Premiere of Hiller's Im Freien”. The Musical Times and Singing Class Circular. Musical Times Publications Ltd. 5 (99): 45. . ISSN 0958-8434. JSTOR 3371078.  Mai multe valori specificate pentru |ISSN= și |issn= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |JSTOR= și |jstor= (ajutor)
  16. ^ Hiller, Ferdinand (). Sinfonie (in E moll) für grosses Orchester, op. 67,. Mainz: B. Schott's Söhne. OCLC 19637937. 
  17. ^ IMSLP score.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hiller, Ferdinand (). Felix Mendelssohn, Letters and Recollections. London: MacMillan. OCLC 5189643. 
  • Hiller, Ferdinand; Sietz, Reinhold ed. (). Aus Ferdinand Hillers Briefwechsel (ed. 1958-1970). Köln: Arno Volk-Verlag. OCLC 1543032. 
  • Martin, Russell (). Beethoven's Hair. New York: Broadway Books. ISBN 0-7679-0350-1. 
  • The Grove Dictionary of Music and Musicians

Legături externe[modificare | modificare sursă]