Federico Ubaldo della Rovere
| Federico Ubaldo della Rovere | |
| Duce de Urbino | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Pesaro, Ducatul Urbino, Statele Papale |
| Decedat | (18 ani) Urbino, Ducatul Urbino, Italia |
| Înmormântat | Grotte del Duomo[*] |
| Cauza decesului | Epilepsie |
| Părinți | Francesco Maria al II-lea della Rovere[*] Livia della Rovere[*] |
| Căsătorit cu | Claudia de Medici (din ) |
| Copii | Vittoria della Rovere[*] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | House of della Rovere[*] |
Modifică date / text  | |
Federico Ubaldo della Rovere (n. , Pesaro, Ducatul Urbino, Statele Papale – d. , Urbino, Ducatul Urbino, Italia) a fost moștenitorul ultimului duce de Urbino, Francesco Maria al II-lea della Rovere din Casa della Rovere, și a celei de-a doua soții a sa, Livia.
Tatăl lui Federico Ubaldo a fost îndemnat să se recăsătorească după moartea primei sale soții în 1598, căsătoria lor rămânând fără urmași. În 1599 Francesco Maria al II-lea s-a căsătorit cu verișoara sa, Livia della Rovere, nepoata lui Giulio della Rovere, iar Federico Ubaldo a fost fiul celor doi.[1]
La 14 mai 1621 ducele Francesco Maria al II-lea, în vârstă de 72 de ani, și-a numit fiul prinț de Urbino și i-a încredințat guvernarea ducatului, dar tânărul prinț a murit pe neașteptate la Urbino doar doi ani mai târziu, în urma unui catar sau a unei crize de epilepsie, suspectată fiind și otrăvirea.
Singura sa fiică, Vittoria della Rovere, care a devenit Marea Ducesă de Toscana prin căsătorie, era considerată moștenitoarea Ducatului de Urbino. Cu toate acestea, după moartea lui Federico Ubaldo, ultimul moștenitor masculin, Francesco Maria al II-lea a dat Ducatul de Urbino Statelor Papale și s-a retras în Urbino unde a murit în 1631.[1]
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
În 1621, la vârsta de 16 ani, Federico Ubaldo s-a căsătorit cu Claudia de Medici. După un an de la nuntă, s-a născut singura lor fiică:[2]
- Vittoria della Rovere, căsătorită în 1634 cu Marele Duce Ferdinand al II-lea al Toscana; a fost considerată moștenitoarea Ducatului de Urbino.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Ian F. Verstegen: Patronage and Dynasty: The Rise of the della Rovere in Renaissance Italy (ed.), Penn State University Press, 2007, ISBN: 9780271091105, p. 25.
- ^ Luciano Ceccarelli: Non Mai, Le "imprese" araldiche dei Duchi d’Urbino, gesta e vicende familiari tratte dalla corrispondenza privata, a cura di Giovanni Murano, cap. VI, Accademia Raffaello, Urbino, 2002, pp.147–177.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ian F. Verstegen: Patronage and Dynasty: The Rise of the della Rovere in Renaissance Italy (ed.), Penn State University Press, 2007, ISBN: 9780271091105.
