Febră galbenă
| Febră galbenă | |
 O micro-fotografie efectuată cu un TEM a virusului febrei galbene (mărire 234.000X) | |
| Specialitate | boli infecțioase  |
|---|---|
| Simptome | febră[1][2][3][4] Bradicardie[1] epuizare[*][1][4][5] cefalee[1][2][4][6] vomă[1][4][6][5] cianoză[1] icter[7][4][6][5] Faget sign[*][8] frisoane[*][4][5][9] dureri articulare[*] anorexie[*][6] hiperanemie[*] Tumefacție Tahicardie Ferrari sign[*] melena[*][8] Hipotensiune hepatomegalie[*] splenomegalie[*] oliguria[*][8] Anurie encefalită hemoragie[7][4][6] back pain[*][4][6][5][9] greață[4][6][9] body ache[*][4][5] Astenie[4][5] Șoc[4] dark urine[*][6] durere abdominală[6] mialgie[6] |
| Cauze | Yellow fever virus[*] |
| Metodă de diagnostic | examinare clinică[*] viral culture[*][10] ELISA[10][6] reacție de polimerizare în lanț[10][6] Imunoanaliză[10] Histopatologie[10] immunohistochemistry[*][10] |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 060 |
| ICD-10 | A95 |
| ICD-11 | |
| ICD-9-CM | 060.9[11][12] 060[11][12] |
| DiseasesDB | 14203 |
| MedlinePlus | 001365 |
| eMedicine | med/2432 emerg/645 |
| MeSH ID | D015004 |
Modifică date / text  | |
Febra galbenă, cunoscută în istorie ca și yellow jack ciuma galbenă,[13] vomito negro sau pesta americană este o boală cauzată de un virus fiind clasificată ca boală virală acută.[14] (evolutie rapidă de tip abrupt)[15] În cele mai multe dintre cazuri, simptomele includ febră, frisoane, lipsa poftei de mâncare, greață, dureri musculare, în special ale mușchilor spatelui și dureri de cap.[14] De obicei, simptomele se ameliorează în decursul a cinci zile.[14] În cazul unor persoane, după o zi de la ameliorarea simptomelor, febra revine, apar durerile abdominale și începe vătămarea ficatului, cauzând piele îngălbenită.[14] Dacă aceasta reapare, riscul sângerării și al problemelor ale rinichilor este de asemenea crescut.[14]
Cauze și diagnostic[modificare | modificare sursă]
Boala este cauzată de virusul febrei galbene, ce este răspândit prin înțepătura unei femele țânțar din specia Aedes aegypti.[14] Aceasta afectează doar oamenii, alte primate și câteva specii de țânțari.[14] A fost prima boală descoperită cu transmitere prin intermediul insectelor de către Walter Reed în jurul anului 1900.[16] Virusul este unul de tip ARN aparținând genului Flavivirus.[17].ARN -ul viral este monocatenar, pozitiv format din circa 11 000 nucleotide cu o singură secvență de codare pentru proteina virală.Proteazele celulei gazdă taie această proteină în trei structuri : C, prM, E și șapte proteine non-structurale: NS1, NS2A, NS2B, NS3, NS4A, NS4B, NS5; enumerarea corespunde aranjări proteinelor ce codeaza genele în genomul viral.[18] .Această boală poate fi dificil de diferențiat de alte boli, mai ales în faza sa primară.[14] Pentru a confirma un asemenea caz, este necesară testarea unei mostre de sânge prin reacția de polimerizare în lanț.
Prevenire, tratament și prognoză[modificare | modificare sursă]
Există un vaccin sigur și eficient împotriva febrei galbene, iar unele țări solicită vaccinarea călătorilor.[14] Alte eforturi pentru a preveni infecția includ reducerea populației de țânțari ce transmit boala.[14] În zonele unde febra galbenă apare frecvent, iar vaccinarea rar, diagnosticarea din timp a bolii și imunizarea majorității populației este importantă pentru a preveni izbucnirea epidemiilor.[14] Odată ce infecția a apărut, combaterea acesteia se efectuează simptomatic, neexistând măsuri specifice ce ar putea avea efect împotriva virusului.[14] În cazul persoanelor aflate în stare gravă, decesul survine pentru aproape jumătate dintre cei care nu urmează niciun tratament.[14]
Epidemiologie și istoric[modificare | modificare sursă]
Febra galbenă cauzează 200.000 de infecții și 30.000 de decese în fiecare an,[14] 90% dintre acestea apărând în Africa.[19] Circa un miliard de persoane trăiesc într-o zonă a lumii unde această boală este frecventă.[14] Aceasta este comună la în zonele tropicale ale Americii de Sud și Africii, dar nu și în Asia.[20][14] Numărul cazurilor de febră galbenă a crescut după anii ‘80.[21][14] Se crede că această creștere este datorată scăderii numărului de persoane ce sunt imune la aceasta, numărului ridicat de persoane ce locuiesc în mediul urban, deplasarea frecventă a populației și schimbării climatului.[14] Boala este originară din regiunea Africii și s-a răspândit în America de Sud prin comerțul cu sclavi ce datează din secolul al XVII-lea.[13] Începând cu secolul al XVII-lea, câteva epidemii ale acestei boli, au apărut în America, Africa și Europa.[13] În secolele XVIII și XIX, febra galbenă era văzută ca fiind una dintre cele mai periculoase boli infecțioase.[13] Virusul febrei galbene a fost primul descoperit la oameni.[17]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f WikiSkripta
- ^ a b https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/yellow-fever/symptoms-causes/syc-20353045, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/yellow-fever, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j k l Yellow Fever Virus (în engleză), Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, accesat în
- ^ a b c d e f g Yellow Fever (în engleză), United States Department of Health and Human Services[*], accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/yellow-fever, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Disease Ontology, accesat în
- ^ a b c Sapere.it, accesat în
- ^ a b c Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d e f Yellow Fever Virus (în engleză), accesat în
- ^ a b Disease Ontology, accesat în
- ^ a b Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ a b c d Oldstone, Michael (). Viruses, Plagues, and History: Past, Present and Future. Oxford University Press. pp. 102–4. ISBN 9780199758494.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r „Yellow fever Fact sheet N°100”. World Health Organization. mai 2013. Accesat în .
- ^ Contributeurs aux projets Wikimedia, Maladie aiguë — Wikipédia, Wikimedia Foundation, Inc.
- ^ Mosquito-borne diseases | journal = Curr Probl Pediatr Adolesc Health Care | volume = 39 | issue = 4 | pages = 97–140 | date = April 2009 | pmid = 19327647 | doi = 10.1016/j.cppeds.2009.01.001 | autor = Staples JE, Monath TP | title = Yellow fever: 100 years of discovery | journal = JAMA : the Journal of the American Medical Association | volume = 300 | issue = 8 | pages = 960–2 | date = Aug 27, 2008 | pmid = 18728272 | doi = 10.1001/jama.300.8.960
- ^ a b Lindenbach, B. D.; et al. (). „Flaviviridae: The Viruses and Their Replication”. În Knipe, D. M. and P. M. Howley. (eds.). Fields Virology (ed. 5th). Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins. p. 1101. ISBN 0-7817606-0-7.
- ^ Sampath A, Padmanabhan R (ianuarie 2009). „Molecular targets for flavivirus drug discovery”. Antiviral Research. 81 (1): 6–15. doi:10.1016/j.antiviral.2008.08.004. PMC 2647018
. PMID 18796313.
- ^ Tolle MA (aprilie 2009). „Mosquito-borne diseases”. Curr Probl Pediatr Adolesc Health Care. 39 (4): 97–140. doi:10.1016/j.cppeds.2009.01.001. PMID 19327647.
- ^ „CDC Yellow Fever”. Accesat în .
- ^ Barrett AD, Higgs S (). „Yellow fever: a disease that has yet to be conquered”. Annu. Rev. Entomol. 52: 209–29. doi:10.1146/annurev.ento.52.110405.091454. PMID 16913829.
