Țânțarul febrei galbene
| Aedes aegypti | |
|---|---|
| |
| Adult | |
| |
| Larvă | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Arthropoda |
| Clasă: | Insecta |
| Ordin: | Diptera |
| Familie: | Culicidae |
| Gen: | Aedes |
| Subgen: | Stegomyia |
| Specie: | A. aegypti |
| Nume binomial | |
| Aedes aegypti (Linnaeus in Hasselquist, 1762) [1] | |
| |
| Răspândirea țânțarului Aedes aegypti în 2006 (albastru) și a epidemiei denga (roșu) | |
| Sinonime [1] | |
| |
Modifică text  |
|
Țânțarul febrei galbene (Aedes aegypti) este un țânțar din familia culicide răspândit în zonele subtropicale din Africa, Asia, America, nordul Australiei. În Europa a fost găsit în trecut în Creta, Cipru, Franța, Grecia, Italia, Portugalia, Sardinia, Spania, sudul Rusiei, Turcia și fosta Iugoslavie. În prezent în Europa a fost găsit numai în Madeira, Olanda și în nord-estul coastei Mării Negre (sudul Rusiei și Georgia). De curand fiind identificat si în România și Republica Moldova (2020).
Pe lângă disconfortul pe care îl produc prin înțepăturile lor, acești țânțari pot transmite omului câteva boli virale deosebit de grave, și anume: denga, febra galbenă, febra Chikungunya și febra Zika și probabil encefalita ecvină venezueliană și febra West Nile.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Neal L. Evenhuis & Samuel M. Gon III (). „22. Family Culicidae”. În Neal L. Evenhuis. Catalog of the Diptera of the Australasian and Oceanian Regions (PDF). Bishop Museum. pp. 191–218. Accesat în .
- ^ Aedes aegypti. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- A global brief on vector-borne diseases. World Health Organization 2014
- Reiter P. Yellow fever and dengue: a threat to Europe?. Eurosurveillance, Volume 15, Issue 10, 11 March 2010
- Francis Schaffner, Alexander Mathis. Dengue and dengue vectors in the WHO European region: past, present, and scenarios for the future. The Lancet Infectious Diseases. Volume 14, Issue 12, December 2014, Pages 1271–1280 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Hadura Abu Hasan. Studies on Host-Seeking, Resting Behaviour and Control of the Dengue Vector Aedes aegypti. Thesis submitted in accordance with the requirements of the University of Liverpool for the degree of Doctor in Philosophy. September, 2014 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Guillaumot, L. "Les moustiques et la dengue." Institut Pasteur de Nouvelle–Caledonie. 2005. Arhivat în , la Wayback Machine.
- Aedes aegypti, le moustique. Direction des Affaires Sanitaires et Sociales de Nouvelle-Calédonie (DASS-NC) Arhivat în , la Wayback Machine.
- La lutte antivectorielle - Méthodes à usage individuel et communautaire. Sous la direction de Jan A. Rozendaal. Organisation Mondiale de la Santé, Genève 1999
- La dengue. Bulletin Médical Calédonien et Polynésien. N° 34 - Octobre 2003 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Pompon Vincent. Le chikungunya: une arbovirose ré-émergente. Thèse pour le Diplôme d’État de Docteur en Pharmacie. 01 juin 2015. Université d’Angers
- Legros Vincent. Etude dynamique et proteomique de l’interaction entre Aedes albopictus et les arbovirus de la dengue et du chikungunya. These pour obtenir le grade de Docteur Veterinaire diplome d’etat. Université Paul-Sabatier de Toulouse. 2014
- Aurélie Bacq. Place du pharmacien d’officine dans la lutte contre les arboviroses (dengue et chikungunya) : exemple d’epidemies a la Reunion. Thèse pour le diplôme d'état de Docteur en Pharmacie. Universite de Limoges. Faculté de Pharmacie. 2014
