Factor von Willebrand

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Factorul von Willebrand este o glicoproteină plasmatică sintetizată de celulele endoteliale și megacariocite, care circulă în sânge și se atașează la suprafețele endoteliale lezate facilitând aderența trombocitelor și joacă, în plus, rolul de transportor plasmatic al factorului VII⁠(d), de care se leagă necovalent. Rolul său fiziologic este de importanță majoră în hemostaza normală. Deficitul său congenital determină o anomalie mixtă a hemostazei, prin alterarea atât a hemostazei primare, cât și a celei secundare, numită boala von Willebrand, care se caracterizează prin hemoragii cutanate și mucoase superficiale, tendință la hematoame și sângerări accidentale prelungite. Factorul von Willebrand a fost numit în cinstea lui Erik Adolf von Willebrand⁠(d)(1870-1949), medic finlandez, profesor la Helsingfors.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Valeriu Rusu. Dicționar medical. Editura Medicală. 2010