Exarhatul Tomarov
Exarhatul Tomarov sau Tomarova a fost o structură canonică sufragană a Patriarhiei Ecumenice, înființată la o dată necunoscută, după anul 1621 , prin desprinderea din Mitropolia Proilaviei și desființată în anul 1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci din jurul orașului Reni și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Brăila.[1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Exarhatul patriarhal al Tomarovului (Tomarovei) a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621.[2]
Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea „Muselimul” sau „Seroglanul”, (Διονύσιος Δ΄ Μουσελίμης), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că
„în vremuri de tulburare [κατὰ καιροὺς ἀνωμάλους] Tomarovul a fost numit exarhie patriarhală, cu toate că el a constituit întotdeauna o enorie a mitropoliei Proilavului[3]:p. 233”—1664 - Tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie „Muselimul.''
Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat mult, el fiind acordat la o dată ulterioară anului 1621, an la care teritoriul desprins din Moldova a fost pus sub păstorirea Mitropoliei Proilaviei, după cum se vede și din citatul anterior. Documentul menționează în continuare că exarhia „a fost înlocuită din nou și subordonată celei [mitropoliei] a Proilaviei”.[3]:p. 233
Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în octombrie 1655, iar trei ani mai târziu, în 1658, a fost ales mitropolit al Târnovului, statutul de exarhie al Tomarovului trebuie să fi încetat pe parcursul acestei perioade de trei ani.[1]:p. 261
De atunci, Tomarovul a rămas o enorie a mitropoliei Proilaviei, acest lucru fiind păstrat în titulatura arhiereului până la 1813.[4]:pp 286-306
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Demostene Russo,Mitropolia Proilavului, în Studii istorice greco-române, I, București, 1939
- ^ Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la Aaron Vodă încoace, Capul al nouălea, Zac. 37
- ^ a b Μαχη Παϊζη-Αποστολοπουλου, Ο Θεσμοσ Τησ Πατριαρχικησ Εξαρχιασ 14ος-19ος αιώνας, Εθνικο Ιδρυμα Ερευνων Κεντρο Νεοελληνικων Ερευνων, Αθηνα, 1995 (Machi Paizi-Apostolopoulou, Instituția Exarhului patriarhal între secolele 14-19, Fundația Națională de cercetări neo-elenice, Atena, 1995), în limba greacă
- ^ Demostene Russo, Acte patriarhicești referitoare la Mitropolia Proilavului, în Studii istorice greco-române, I, București, 1939, pp 286-306
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Gheorghe Adamescu, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, Editura Cartea Românească, București, 1931
- Ștefan Ciobanu, Basarabia - Monografie, Imprimeria Statului, Chișinău, 1926
- Iustin S. Frățiman, Administrația Bisericii între Bug și Nistru, Chișinău, 1920
- Iustin S. Frățiman, Studiul contribuitiv la istoricul Mitropoliei Proilavia (Brăila), în Buletinul Societății Istorico-Literare din Chișinău, 1923
- Iustin S. Frățiman, Administrarea bisericească la românii transnistreni, între Bug și Nistru. Cercetare politico-istorico-bisericească relativ la viața românilor ce trăiesc în Rusia, editura „Dimitrie V. Păun”, Chișinău, 1943
- Constantin C. Giurescu, Istoria românilor. Volumul 3. Partea 1 : De la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei Fanariote (1601-1821), Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, pp. 99-101.
- Nicolae Iorga - Bizanț după Bizanț, Editura Enciclopedică Română, București, 1972
- Nicolae Iorga - Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, Volumul 2, Editura Ministerului de Culte, București, 1930
- Antim Nica (Arhiepiscop al Tomisului și Dunării de Jos), De la Dunăre la Mare: mărturii istorice și monumente de artă creștină, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1979
- Ion I. Nistor, Istoria românilor. Volumul 1, Editura "Biblioteca Bucureștilor", București, 2002
- Mircea Păcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, Volumul 2, Editura Institutului biblic și de misiune al bisericii ortodoxe române, București, 1991
- Mircea Păcurariu, Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, în revista Biserica Ortodoxă Română nr. 93, București, 1975, pp 322-355
- Nicolae Popovschi - Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea subt ruși : cu 21 ilustrații, Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, Chișinău, 1931
- Florin Rotaru, Românitatea transnistriană, Antologie, Editura Semne, București, 1996
- Demostene Russo - Mitropolia Proilavului, în Studii istorice greco-române, I, București, 1939, p. 247-254.
- Demostene Russo, Lista mitropoliților Proilavului 1590-1828, în Studii istorice greco-române, vol. I, București, 1939, p. 255-285.
- Melchisedec Ștefănescu - Episcop al Romanului - Chronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire dupre documentele Episcopieĭ și alte monumente ale țereĭ, Typographia C.A. Rosetti, Bucuresci, 1869
- Analele Brăilei : Revistă de cultură regională, colecția 1930-1939
- Buletinul Comisiei istorice a României, 1930, Volumul 9, Tiparul așezământului tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, 1930
- Ziarul Lumina, Centrul de presă BASILICA al Patriarhiei Române
- Călăuza Ortodoxă, Revista Arhiescopiei Dunărea de Jos