Evgheni Evtușenko
Evgheni Aleksandrovici Evtușenko (în rusă: Евге́ний Алекса́ндрович Евтуше́нко; n. 18 iulie 1933, Zima, URSS – d. 1 aprilie 2017, Tulsa, SUA) a fost un poet, romancier, eseist, dramaturg, scenarist, editor, actor, montor și regizor rus.[4] Reprezentant de seamă al „dezghețului” de după moartea lui Stalin, a fost una dintre primele voci umaniste care s-au făcut auzite în spațiul comunist totalitarist sovietic, ca apărător al libertății individuale.[5]
Viața timpurie și educația
[modificare | modificare sursă]Evtușenko s-a născut la 18 iulie 1933, în orășelul Zima din regiunea Irkutsk, într-o familie de intelectuali cu origini mixte – tatăl său era geolog, mama profesoară de germană.[6] Copilăria i-a fost marcată de evacuările și lipsurile celui de-al Doilea Război Mondial, dar și de contactul precoce cu literatura, prin biblioteca familiei.[7]
A urmat școala în Siberia, iar în 1949 familia s-a mutat la Moscova. În capitală a intrat în cercurile literare ale tinerilor poeți, debutând în 1952 cu volumul de versuri Cercetașii viitorului (Разведчики грядущего), care l-a consacrat drept vocea unei generații în căutarea schimbării.[8]
La scurt timp, a fost primit în Uniunea Scriitorilor Sovietici, devenind unul dintre cei mai tineri membri ai organizației.[9]
Debutul și anii „dezghețului” hrusciovist
[modificare | modificare sursă]În anii ’50, Evtușenko s-a afirmat ca lider al noii poezii sovietice. Recitările sale publice, adesea în stadioane sau săli pline, atrăgeau mii de spectatori, ceea ce i-a adus o popularitate fără precedent.[10]
Poemul Babi Yar (1961) a denunțat tăcerea oficială privind masacrul evreilor din Kiev și antisemitismul latent în societatea sovietică, devenind un manifest moral și civic.[11]
A fost considerat vocea tineretului sovietic al „dezghețului”, iar Nikita Hrușciov l-a tolerat și chiar sprijinit, în pofida tensiunilor cu conservatorii.[12]
Anii ’70–’80
[modificare | modificare sursă]În deceniile următoare, Evtușenko și-a diversificat opera: a publicat romane, a scris scenarii de film și a regizat pelicule inspirate din propria literatură. Poemul Mama și bomba cu neutroni (1982) a ilustrat preocuparea sa pentru amenințarea nucleară și responsabilitatea omenirii.[13]
A călătorit intens în străinătate, devenind unul dintre puținii scriitori sovietici cu recunoaștere internațională. În Occident a fost perceput ca o voce critică, dar în URSS a fost adesea acuzat de conformism sau compromisuri.[14]
Perioada post-sovietică
[modificare | modificare sursă]După destrămarea URSS, Evtușenko a continuat să fie activ ca scriitor și profesor. A predat literatură rusă la universități din SUA, în special la University of Tulsa, Oklahoma, unde a trăit o parte importantă a vieții sale.[15]
A publicat volume de poezie și eseuri, fiind prezent în presa rusă și internațională. De asemenea, a susținut recitaluri poetice în diverse țări, menținându-și reputația de „poet global”.[16]
Viața personală
[modificare | modificare sursă]Evtușenko a fost căsătorit de patru ori și a avut copii din mai multe mariaje.[17] Relațiile sale personale au fost intens mediatizate, contribuind la imaginea sa de „poet carismatic” și controversat.
A avut prietenii literare internaționale cu scriitori precum Pablo Neruda, Ernest Hemingway și Jean-Paul Sartre, ceea ce i-a consolidat statutul de figură literară mondială.[18]
Ultimii ani și moartea
[modificare | modificare sursă]În anii 2000, Evtușenko a publicat ultimele volume de poezie și memorii, fiind sărbătorit la Moscova, New York și alte capitale pentru contribuția sa literară.[19]
A murit la 1 aprilie 2017, în Tulsa, Oklahoma, la vârsta de 83 de ani, în urma unui stop cardiac.[20] Conform dorinței sale, a fost înmormântat în cimitirul scriitorilor din Peredelkino, lângă Moscova, alături de părinții spirituali ai poeziei ruse moderne.[21]
Moștenire
[modificare | modificare sursă]Evtușenko este considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX în Rusia. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură și a primit numeroase distincții în URSS și în străinătate.[22]
Opera sa a influențat generații de poeți post-sovietici și rămâne tradusă în multe limbi. A fost elogiat pentru capacitatea de a aduce poezia în spațiul public și de a transforma recitările literare în evenimente de masă.[23]
Opera (selecție)
[modificare | modificare sursă]- 1952: Cercetașii viitorului ("Разведчики грядущего")
- 1956: Șoseaua entuziaștilor ("Шоссе Энтузиастов")
- 1957: Mormintele partizanilor
- 1961: Babi Yar
- 1970: Universitatea din Kazan ("Казанский университет")
- 1982: Mama și bomba cu neutroni ("Мама и нейтронная бомба")
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]- Premiul Lenin pentru literatură (1967)
- Premii literare în Italia, Mexic și SUA
- Nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură
- Titlul de Artist al Poporului al Federației Ruse (2007)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Илья Фаликов, Евтушенко: Love story, Москва: Молодая гвардия, 2017, p. 12.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 22.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 18.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 20.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 35.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 37.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 41.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 55.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 60.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 110.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 125.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 175.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 190.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 160.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 140.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 210.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 230.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 231.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 220.
- ^ Фаликов, op. cit., p. 225.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Danțiș, Gabriela – Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
- Фаликов, Илья – Евтушенко: Love story, Москва: Молодая гвардия, 2017
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- en Biografie la The Canadian Encyclopedia Arhivat în , la Wayback Machine.
- Evgheni Evtușenko la Internet Movie Database
- Exclusiv / Evgheni Evtusenko mărturisește: "În România mi s-a deschis lumea!"[nefuncțională], 3 iulie 2006, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național
- en Poezii
- en Poezii
