Eugen Brote

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eugen Brote
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Rășinari, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani) Modificați la Wikidata
Brașov, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Eugen Brote (n. 29 noiembrie 1850, Rășinari, Sibiu – d. 5 decembrie 1912, Brașov, comitatul Brașov) a fost un agronom, publicist și politician român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie importantă românească din Transilvania. Tatăl său a fost un om de afaceri, directorul școlii din Rășinari și prieten cu Andrei Șaguna, iar bunicul mamei sale a fost Sava Popovici Barcianu.

Urmează studiile primare în Rășinari, iar apoi studiază la Gimnaziul Luteran din Sibiu. Studiile superioare le-a efectuat la Budapesta, unde a studiat economia și agricultura la Academia agricolă din Altenburg (Ungaria - azi Magyarovar).[1]

După finalizarea studiilor revine la Sibiu, unde a înființat Telegraful Român împreună cu Nicolae Cristea, Dimitrie Comșa și Daniil Popovici Barcianu. A fost, de asemenea, unul dintre membrii fondatori ai ASTRA, ocupând diferite poziții în asociație între anii 1877 și 1888. În același timp a fost și membru în Consistoriul Arhiepiscopiei Ordotoxe a Sibiului.

Se căsătorește în anul 1880, la București cu Ana Triandafilt.

Se implică și în crearea ziarului Tribuna, iar după arestarea lui Ioan Slavici, devine conducătorul redacției. În anul 1892 devine unicul acționar al ziarului.

A fondat Reuniunea Română de Agricultură la Sibiu, fiind unul dintre militanții întăririi economice a românilor din Transilvania.

În plan politic a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român, în octombrie 1880, făcând parte din redactorii Memorandumului Transilvaniei, alături de Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu etc., și a fost parte din delegația de 237 de persoane care a mers la Viena pentru a-l înmâna împăratului Franz Josef. A fost principalul susținător al Partidului Național Liberal, în Transilvania.

În anul 1893, împreună cu Ioan Russu-Șirianu și Septimiu Albini, întemeiază la Sibiu ziarul Foaia Poporului.

În octombrie 1893 pleacă în România, unde se va dedica organizării unei ferme. În 1896 se recăsătorește cu Adele von Heldenberggel, o profesoară germană de muzică.

În anul 1904 înființează prima bancă de credit funciar din România.

Fiind agronom de profesie, a publicat nenumărate articole necesare conștientizării noilor tehnici agricole. A pledat permanent pentru folosirea ortografierii latine. A publicat lucrarea „Chestiunea românilor din Transilvania și Ungaria”, lucrare amplu documentată, cu ecou european, consacrată situației românilor din monarhia austro-ungara, lucrare premiată de Academia Română.

A decedat la Brașov la 5 decembrie 1912.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

Străzi care-i poartă numele se găsesc în Rășinari, București și Cluj.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică. p. 73