Sari la conținut

Erich Weinert

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Erich Weinert
Date personale
Nume la naștereErich Bernhard Gustav Weinert Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Magdeburg, Regatul Prusiei, Imperiul German[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani)[1][8][4][3][2] Modificați la Wikidata
Berlin, RDG[6][9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMemorialul Socialiștilor[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLi Weinert[*][[Li Weinert (politiciană germană)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania
 Imperiul German
 Republica Democrată Germană Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător
scriitor
luptător în rezistență[*]
poet
textier[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[10] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist German  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Național al Republicii Democrate Germane[*]
Ehrenbürger von Magdeburg[*][[Ehrenbürger von Magdeburg (title of honor awarded by the City of Magdeburg, Germany)|​]]  Modificați la Wikidata

Erich Weinert (n. 4 august 1890 - d. 20 aprilie 1953) a fost un scriitor german, membru al Partidului Comunist German (KPD).

Weinert s-a născut într-o familie cu viziuni politice social - democrate. După studiile primare și liceu, a participat la primul război mondial. După război, s-a mutat la Leipzig iar în 1929 a devenit membru al Partidului Comunist German. În 1933, Weinert și familia sa s-au exilat în protectoratul din Saar. În anii '30 a trăit la Paris și a ajuns în URSS. În timpul războiului civil din Spania, a fost membru al brigăzilor internaționale.

După atacul Germaniei naziste asupra URSS-ului, Weinert s-a identificat cu cauza sovietică și a activat în aparatul de propagandă sovietic care încuraja militarii germani să dezerteze. Cel mai important rol politic pe care l-a avut, a fost cel de președinte la grupului de prizonieri germani care a fost organizat de sovietici după victoria de la Stalingrad: Comitetul Național Germania Liberă.

După terminarea celui de-al doilea război mondial, Weinert a revenit în Germania în funcția de vicepreședinte al administrației centrale pentru educația națională din zona ocupată de trupele sovietice, devenită din 1949 Republica Democrată Germană. Weinert și-a continuat activitățile, în ciuda bolilor de care suferea, până la moartea sa în 1953.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Erich Weinert, International Music Score Library Project, accesat în  
  2. ^ a b Erich Weinert, Academia de Arte din Berlin, accesat în  
  3. ^ a b Erich Weinert, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ a b Erich Weinert, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Вайнерт Эрих, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ „Erich Weinert”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Вайнерт Эрих, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ „Erich Weinert”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în