Sari la conținut

Enrico Maria Salerno

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Enrico Maria Salerno

Salerno în filmul Lunga noapte a lui 43 (1960)
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Milano, Regatul Italiei[4] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][3] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[5] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonar) Modificați la Wikidata
Frați și suroriVittorio Salerno[*][[Vittorio Salerno (Italian screenwriter and film producer (1937-2016))|​]] Modificați la Wikidata
CopiiChiara Salerno[*][[Chiara Salerno (Italian actress and voice actress)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieItalia Italia
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru
actor de film
regizor de film
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1952 – 1995

Enrico Maria Salerno (n. , Milano, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost un actor și regizor italian.

Enrico Maria Salerno s-a născut la Milano la 18 septembrie 1926. Salerno s-a mutat la Roma cu familia sa încă din copilărie. În 1949 a făcut parte pentru prima dată într-o companie de actorie și a jucat la Piccoli Teatri din Milano și ulterior la Roma până în 1952. Din 1954/1955 a apărut la Teatro Stabile din Genova, trei ani mai târziu Salerno a sărbătorit unul dintre cele mai mari succese scenice cu „Il diavolo Peter” de Salvato Capelli. Primul rol semnificativ de film a urmat în 1959; pe ecran, și-a adus abilitățile în numeroase producții de gen, pe lângă lucrările semnificative.

În 1960, Salerno a fondat „La Compagnia degli Attori Associati” cu Giancarlo Sbragia și Ivo Garrani, care, pe lângă producții, s-a ocupat și de problemele sociale ale actorilor. În „Società Attori Italiani”, pe care a co-fondat-o în același an, a lucrat în cadrul ei și profesional. Rolurile sale de scenă au rămas numeroase și pline de succes; el este numit „cel mai complet” actor care era la fel de talentat, pe atât de capricios.[6] Din 1964, Salerno a fost vocea de dublare italiană a lui Clint Eastwood în trilogia lui Sergio Leone „Dolari” (Dollars Trilogy), precum și Iisus Hristos în filmul Evanghelia după Matei) regizat de Pier Paolo Pasolini.

În anii care au urmat, Salerno a acționat în paralel pentru film, unde s-a dedicat doar filmărilor ocazionale, cât și rolurilor pe scena teatrului. De la mijlocul anilor 1980, televiziunea a fost și ea printre angajatorii săi. Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller a fost ultimul său rol auto-regizat în 1993.[7]

Pentru debutul său regizoral Anonimul venezian, Salerno a primit un David di Donatello special. Cu câtva timp înainte primise deja un Nastro d'Argento în 1961 pentru interpretarea sa în filmul Lunga noapte a lui 43.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]
Enrico Maria Salerno în Bandidos (1967) de Massimo Dallamano
Enrico Maria Salerno în Anul carbonarilor (1969) de Luigi Magni
  1. ^ a b „Enrico Maria Salerno”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Enrico Maria Salerno, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ „Enrico Maria Salerno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ „Enrico Maria Salerno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Salerno la mymovies
  7. ^ Date biografice detaliate

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

[[Categorie:Câștigătorii premiilor Nastro d'Argento] ]