Electroencefalogramă


Electroencefalograma (EEG) este o reprezentare grafică, folosită în electroencefalografie prin înregistrarea manifestării colective a neuronilor cortexului cerebral, a unui set de potențiale de câmp fluctuante, produse din activitatea concomitentă a unui număr mare de neuroni, captate prin intermediul electrozilor situați pe scalp.
Utilizare medicală
[modificare | modificare sursă]EEG este adesea utilizat pentru diagnosticarea epilepsiei, care provoacă unele anomalii în citirile EEG.[1] Aceste teste sunt utilizate și pentru diagnosticarea tulburărilor de somn, a comei, a bolilor spongiforme și a morții cerebrale. EEG este utilizat ca prima opțiune de examinare pentru diagnosticarea tumorilor, accidentelor vasculare cerebrale și a altor afecțiuni cerebrale,[2] dar această din urmă utilizare a scăzut odată cu apariția tehnicilor de imagistică anatomică de înaltă rezoluție, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia computerizată (CT). În ciuda limitărilor sale în ceea ce privește rezoluția spațială, EEG rămâne un instrument valoros pentru cercetare și diagnostic, în special atunci când este necesar un interval de rezoluție temporală de ordinul (ceea ce nu este posibil cu tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică).
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ Atlas of EEG & Seizure Semiology.
- ↑ „EEG - Electroencefalograma”. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
