Efectul Bernoulli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Fizicianul italian Giovanni Battista Venturi și fizicianul elvețian Daniel Bernoulli au conceput în secolul XVIII teoria mecanicii fluidelor și gazelor sub influențe mecanice. Această teorie constituie și în prezent un element fundamental ca bază de calcul în procesele aero- și hidrodinamice.

Efectul Venturi[modificare | modificare sursă]

La o gâtuire a secţiunii transversale a curentului, are loc un proces de accelerare cursului curentului

Italianul Giovanni Battista Venturi a descoperit fenomenul de accelerare a curentului unui fluid prin reducerea secțiunii transversale (gâtuirea) țevii prin care curge fluidul, viteza maximă de curgere fiind în punctul unde este cea mai mică secțiune transversală.

Dacă se consideră un fluid teoretic ca necomprimabil la care practic gradul de reducere a volumului este minimă la comprimare, în acest caz putem exprima „Efectul Bernoulli” prin ecuațiile:

  • Știind că:

Cu constant, putem scrie ecuația:

Sau:

Unde C - este o constantă.