Dumitru Tiutiuca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Dumitru Tiutiuca
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieeseist
critic literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata

Dumitru Tiutiuca (n.  – d. ) a fost un profesor universitar, critic literar, istoric literar, teoretician și eseist din România.

Note biografice[modificare | modificare sursă]

A făcut studiile preuniversitare la Brăila: Școala Generală "Spiru Haret", absolvită în 1955 și Colegiul Național "Nicolae Bălcescu", absolvit în 1959. A urmat Facultatea de Filologie, specialitatea Limba și literatura română a Universității "Al.I.Cuza" din Iași (absolvită în 1964). A obținut doctoratul în filologie în anul 1974, la Universitatea din București, cu teza Eseul. Privire comparativă asupra eseului românesc interbelic, conducător științific fiind prof. univ.dr.doc. Ion Zamfirescu.

Desfășoară activitate didactică numai în învățământul superior, începând cu anul 1964, fiind repartizat guvernamental. Urmând toate treptele universitate, din 1991 este profesor titular. A activat în cadrul următoarele instituții: Universitatea „Dunărea de Jos” (de la absolvirea facultății până în 2006), Universitatea „Danubius” din Galați și profesor asociat la Universitatea „Ovidius” din Constanța, unde este conducător de doctorat, din 1997.

Domenii de competență: Literatură română și comparată, Teorie și estetică literară.

Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, din 10 iulie 1987.

A activat și continuă să fie prezent în diverse societăți culturale, redacții literare etc., cum ar fi Consiliul de conducere al Societății de Științe Filologice din România și președinte al Filialei Galați; membru fondator al Societății Scriitorilor "C.Negri", Galați, membru fondator al Ordinului Cavalerilor Danubieni, Membru al Uniunii Scriitorilor din România etc.

A fost, de asemenea, membru în colectivul de redacție al mai multor reviste de specialitate și cultură, cum ar fi: Analele Universității "Dunărea de jos", Galați și ale celor ale Universității Danubius, Galați, al revistelor „Porto-Franco”, ”Antares”, „Dunărea de Jos”, Galați, „Limba română” din Chișinău etc.

De-a lungul bogatei sale activități, obține numeroase premii literare. Dintre acestea enumerăm: 1980, premiul I, pe țară, Secțiunea eseu, pentru cartea Eseul. Personalitatea unui gen, Ministerul Culturii; 1985, premiul I al Societății Scriitorilor ”C.Negri” Galați, pentru cartea M.Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, 1990, același premiu pentru Teoria operei literare, 1992, premiul Casei Limbii Române din Chișinău, 1999, pentru întreaga activitate, Premiu de excelență al Salonului internațional de carte, Constanța, 2005, pentru Literatura marilor clasici, Diplomă de excelență a Centrului Cultural „Dunărea de Jos” (2006) pentru activitatea publicistică etc.

Debutul literar l-a avut, ca elev, cu o povestire, în ziarul „Înainte” (Brăila), anul XIII, nr.3567 din 13 mai 1956; debutul editorial a fost înregistrat în 1978. A colaborat cu articole la multe reviste, precum: Convorbiri literare, Luceafărul, Ex Ponto, Antares, Porto Franco, Limba română etc.

Opere alese[modificare | modificare sursă]

Activitatea publicistică s-a concretizat în numeroase cursuri universitare, cărți, articole (publicate și comunicate), ediții de autori. Autorul a publicat următoarele volume (în selecție):

  • Literatură comparată, Universitatea din Galați, l978, 500 pg. (format A4).
  • Eseul. Personalitatea unui gen, Ed.Junimea, Iași, l979, 321 pg.
  • Mihai Eminescu. Creativitate și ideal, Ed.Junimea, Iași, l984, 300 pg.
  • Teoria operei literare. Judecăți și prejudecăți estetice, Ed.Porto-Franco, Galați, l992, 280 pg.
  • Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, Ed.Porto-Franco, Galați, l993, 224 pg.
  • Eseiști români, Ed.Libertatea, Brăila, l996, 250 pg.
  • Mihai Eminescu. Prolegomene, Ed.Evrika, Brăila, 2000, 208 pg.
  • Teoria literară, Ed.Institutul European, Iași, 2002, 220 pg.
  • Cultură și identitate, Ed.Junimea, Iași, 2005, 220pg.
  • Literatura marilor clasici, Ed.Didactică și Pedagogică, Buc., 2005, 700p. (format A3).
  • Pentru o nouă teorie literară / Pentru o teorie literară deschisă, Ed.Timpul, Iași, 2005, 220 pg.
  • Teoria și practica operei literare, Ed.Timpul, Iași, 2006, 280 pg.
  • Retorică și argumentare, Ed.Fundației universitare „Danubius”, Galați, 2006.
  • Comunicare și jurnalism, Ed.Fundației universitare „Danubius”, Galați, 2007.
  • Cultură și civilizație, Ed.Fundației universitare „Danubius”, Galați, 2007.

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Au scris despre lucrările lui diverși cercetători, critici și istorici literari români și străini: G.Vattimo (L'art contemporain. Mort de l'art?, în Actes du VII-e Congrés International d'Éstétique, Ed. Acad., București, 1976, p. 270.), Al.Piru (Interpretări eminesciene, vol., Critici și metode, Ed. Cartea românească, București, 1989, pp. 69–72.), Mihai Cimpoi (Providențialismul crengian, Prefață la Ion Creangă sau orânduiala lumii, Iași, Princeps Edit, 2011), Dumitru Micu (Eseul. Personalitatea unui gen, Iași, Ed. Junimea, 1979, 310 p., în "Limbă și literatură", III, București, 1980, pp. 319–320.), Melania Livadă, I.F.Bociort, Al.Iacobescu, Constantin Trandafir, Mihai Drăgan, Dan Culcer, George Muntean, Ioana M. Petrescu, Constantin Cubleșan, Theodor Codreanu și alții.

Este prezentat de asemenea cu bio-bibliografii în mai multe dicționare interne, internaționale și lucrări de referință, cum ar fi: Dan Fornade, Personalitățile României. Dicționar ilustrat în 10 volume, Dicționarul General al Literaturii Române, S-T, Ed. Univers Enciclopedic, 2007, Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Ed. Porto-Franco, Galați, 1997, Alina Alionte, "Aniversări 2001", DUMITRU TIUTIUCA, în: EX LIBRIS, Buletin de informare bibliografică, Brăila, 2001, nr.12, pp. 49–56, Toader Buculei, Prezențe brăilene în spiritualitatea românească, Ed. Ex Libris, Brăila, 2004, Toader Buculei, Mircea Stratan, Monografia Colegiului Național "Nicolae Bălcescu", Ed. Școala Brăileană, 2004 și alte referințe bibliografice.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Piru, Al., Interpretări eminesciene, vol., „Critici și metode”, Ed. Cartea românească, București, 1989;
  • Cimpoi, Mihai, Unitate, hierogamie, arheitate (I) - dialog cu Dumitru Tiutiuca, în: ”Dacia literară”, an. 11, nr. 36 (1/2000);
  • Cimpoi, Mihai, Unitate, hierogamie, arheitate (II) - dialog cu Dumitru Tiutiuca, în: ”Dacia literară”, an. 11, nr. 37 (2/2000);
  • Trandafir, Constantin, Controverse Privind Condiția Eseului, în: "Contemporanul", 24 februarie 1989;
  • Culcer, Dan, Maturizarea Eseului, Vol. "Grupuri Și Serii", Ed. Cartea Românească, București, 1981;
  • Milea, Doinița, Sinteze eminesciene. Dumitru Tiutiuca, Mihai Eminescu, Prolegomene, în:”Antares”, Galați, An. 4, nr.34-35-36, ianuarie-februarie-martie, 2001;
  • Muntean, George, Eseul Romanesc Contemporan, în: "Forum", nr.10, 1982;
  • Trif Pleșa, Ion, Scriitori gălățeni în Almanahul Mihai Eminescu, în: ”Viața liberă”, an. 16, nr. 4614, 13 ian. 2005.