Dumitru Fusu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Dumitru Fusu
Flickr - Ion Chibzii - Dumitru Fusu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Parcova, raionul Edineț, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Moldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg Regatul României
Flag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film Modificați la Wikidata
Alma materInstitutul Teatral Boris Șciukin din Moscova[*]
Alte premii
Ordinul Republicii Modificați la Wikidata
Prezență online

Dumitru Fusu (n. 29 martie 1938, Parcova, județul Bălți, Regatul României - d. 14 ianuarie 2014, Chișinău, Republica Moldova) a fost un actor și regizor moldovean.

Studii[modificare | modificare sursă]

A studiat la Școala Teatrală „Boris Șciukin” din Moscova (1955-1960), obținând o diplomă de actor de teatru și film. Ulterior, în perioada 1977-1979 a urmat cursurile superioare de regie și scenaristică la Moscova, specializându-se ca regizor de film.[1]

Carieră[modificare | modificare sursă]

După absolvirea studiilor universitare, a activat în anii 1960-1970, cu unele întreruperi, ca actor la Teatrul „Luceafǎrul” din Chișinäu. În 1968 a fondat Teatrul unui Actor.[2] În perioada 1979-1984 a fost regizor la studioul Moldovafilm. În 1999 - organizator la Chișinău al Festivalului Internațional de Teatru "One Man Show". Dumitru Fusu face parte din "generația de aur" a teatrului din Republica Moldova alături de Ion Ungureanu, Ilie Todorov, Dumitru Caraciobanu, Sandri Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Valentina Izbelciuc. În cinematografie a debutat ca actor în anul 1961 în filmul "Omul merge dupa soare" (regizor Mihail Kalik). A fost membru al Uniunii Cineaștilor din URSS, din 1976.

A fost decorat cu medalia „Mihai Eminescu” (1996) „pentru spirit novator și merite deosebite în dezvoltarea artei teatrale, contribuție substanțială la propagarea literaturii clasice și contemporane”[3] și cu Ordinul Republicii (2001) „pentru activitate de creație prodigioasă, contribuție substanțială la afirmarea valorilor spirituale naționale și înaltă măiestrie artistică”.[4]

A fost înmormântat în Cimitirul de pe strada Armenească.[5][6]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Ca actor[modificare | modificare sursă]

  • Omul merge după soare (1961) - milițianul;
  • Călătorie în april (1962) - vânzătorul;
  • Bariera (s/m, 1964) - bătrânul;
  • Când pleacă cocorii (1964) - Ion;
  • Gustul pâinii (1966) - fiu de culac;
  • Nuntǎ la palat (1969) - Bahrum;
  • Zece ierni pe-o vară (1969) - preotul;
  • Dimitrie Cantemir (1973) - Reis-efendi;
  • Durata zilei (1974) - Arghir;
  • Ce-i trebuie omului (1975);
  • Centaurii (episod, studioul "Mosfilm", 1978);
  • Ar fi avut o altă soartă (1983) - directorul casei de copii;
  • Luceafărul (episod, 1986);
  • Vârtejul, Strǎinul (studioul "Tadjic-film", 1988).

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

  • Ecoul, s/m, 1978;
  • Sărbătoarea sufletului, documentar, 1979;
  • Șoseaua, s/m, 1981;
  • Constelația talentelor, documentar, 1984;
  • Parkova - 435, documentar, 1987.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „A murit actorul, regizorul și scenaristul Dumitru Fusu”, Timpul, , accesat în  
  2. ^ Felicia Nedzelschi (), „A murit celebrul actor moldovean Dumitru Fusu”, Adevărul, accesat în  
  3. ^ Decretul președintelui Republicii Moldova nr. 47 din 22 februarie 1996 cu privire la decorarea domnului Dumitru FUSU cu medalia „Mihai Eminescu”. Publicat în Monitorul Oficial nr. 14-15 din 7 martie 1996.
  4. ^ Decretul președintelui Republicii Moldova nr. 1935 din 24 martie 2001 privind conferirea de distincții de stat. Publicat în Monitorul Oficial nr. 35-38 din 29 martie 2001.
  5. ^ „Actorul Dumitru Fusu a fost înmormântat în Cimitirul din strada Armenească”, Publika.md, , accesat în  
  6. ^ „Dumitru Fusu, pe ultimul drum”, Jurnaltv.md, , accesat în