Dumitru Abrudan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dumitru Abrudan
Date personale
Născut (79 de ani) Modificați la Wikidata
Gepiu, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație teolog[*]
preot
profesor Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Ordinul Meritul Cultural ()

Dumitru Abrudan (n. 29 august 1938, Gepiu, jud. Bihor) este un teolog și profesor universitar român, militant pentru ecumenism. A avut o bogată activitate didactică desfășurată mai întâi în cadrul Seminarului Teologic din Caransebeș și ulterior pe tărâm universitar (Facultățile de Teologie de la Universitățile "Lucian Blaga" din Sibiu, de Vest din Timișoara, din Oradea precum și Institutul Teologic Universitar din Cluj-Napoca). După reînființarea ASTREI, a fost primul președinte al acesteia. S-a remarcat și ca publicist în publicații patriarhale.

Este autorul unor studii teologice, mai ales despre Vechiul Testament și ecumenism și a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la simpozioane și congrese teologice internaționale.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Școala primară a urmat-o în satul natal, studiile liceale la Liceul de Băieți nr.1 "Emanuil Gojdu" din Oradea (promoția 1956), iar pe cele universitare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1956-1960).[1][2][3]

Între 1960-1963 a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, secția biblică (Vechiul Testament și Limba ebraică). În perioada 1972-1973 a urmat cursuri de sepcializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim,[1][2][3] iar în 1978 a obținut titlul de doctor în Teologie în domeniul Studiului Vechiului Testament și al limbii ebraice, la Institutul Teologic Universitar din București sub conducerea pr. prof. dr Mircea Chialda cu teza: "Creștinismul și mozaismul în perspectiva dialogului interreligios", publicată în revista Mitropolia Ardealului , nr.1-3/1979.[1][2][3]

Carieră[modificare | modificare sursă]

În 1966 a fost hirotonisit diacon, în 1971 a fost hirotonisit ca preot, iar în 1980 ca iconom stavrofor.[1][2][3]

Activitatea didactică[modificare | modificare sursă]

A fost în 1963-1971 profesor de teologie (cursuri - Vechiul Testament, Noul Testament, Dogmatică, Îndrumări misionare și Istoria Bisericii Române) la Seminarul Teologic din Caransebeș și director al acestei școlii (1967-1971).[1][2][3]

A avut o bogată activitatea didactică la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a fost conferențiar (1971-1973), lector la Catedra de Vechiul Testament și Limba Ebraică (1973-1979), apoi profesor titularizat la aceeași catedră (1979-2008). A deținut aici funcția de Prorector între 1979-1991. După ce Institutul de devenit din 1991 Facultatea de Teologie "Andrei Șaguna” a Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, între 2000-2004 a deținut funcția de decan la aceasta.[1][2][3][4]

Concomitent cu activitatea didactică de la Sibiu, a servit ca profesor suplinitor de Vechiul Testament și Limba Ebraică la Institutul Teologic Universitar din Cluj-Napoca (1990-1991) și profesor suplinitor de Vechiul Testament și Limba Ebraică la Facultatea de Teologie a Universității de Vest din Timișoara (2000-2003), profesor suplinitor de Vechiul Testament și Limba Ebraică la Facultatea de Teologie a Universității din Oradea (1992-2007) și decan al acestei facultăți (1992-2000).[1][2][3]

Din 1982 și până în prezent este conducător de doctorate.[1][2][3][5] În perioada 1995-2006 a fost membru al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare (C.N.A.T.D.U.) din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.[1][2][3]

Activități extradidactice[modificare | modificare sursă]

A fost redactor responsabil al publicației bisericești a Arhiepiscopiei Sibiului "Telegraful Român" (1978-2010) și membru în redacția revistelor patriarhale "Studii Teologice" și "Ortodoxia" (1979-2005).[1][2][3]

În 1990–1992 a fost primul președinte al ASTRA (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), după reînființarea acesteia.[1][2][3][6]

Contribuții în domeniul Teologiei[modificare | modificare sursă]

Dumitru Abrudan este autorul unor studii teologice, cărți și articole mai ales despre Vechiul Testament și ecumenism - dialog interortodox, interconfesional și interreligios.[1][2][3][7][8] Deasemeni a publicat articole cu caracter comemorativ despre personalități ecleziastice și culturale, despre evenimente semnificative din viața Bisericii, a contribuit cu scrieri în diferite ediții românești ale Bibliei, a făcut recenzie de carte, a publicat predici și cuvinte de învățătura la sărbătorile unor sfinți.[1][2][3] Este membru în Organizația Internațională pentru Studiul Vechiului Testament (International Organization for the Study of the Old Testament - IOSOT) (din 1977 până în prezent).[1][2][3]

Părintele Abrudan a reprezintat Biserica Ortodoxă Română la întruniri, simpozioane și congrese teologice internaționale: Congresul al II-lea al profesorilor de teologie de la Atena (1976), a V-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Nairobi 1975), Congrese ale Organizației Internaționale pentru Studiul Vechiului Testament ( Congresul al IX-lea din Gottingen în 1977, Congresul al X-lea din Viena în 1980, Congresul al XI-lea din Ierusalim în 1983, Congresul al XIII-lea din Louvain în 1989), Dialogul între creștini și evrei (Geneva 1992), Conferința internațională "Pace și toleranță" (Istanbul 1994).[1][2][3] Între 1998-2005 a fost membru al Comisiei pentru Educație și Formare Ecumenică a Consiliului Ecumenic Mondial al Bisericilor (World Council of Churches) de la Geneva.[1][2][3]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • În 1980 i se conferă rangul onorific bisericesc de Iconom stavrofor[3]
  • În 1981 este decorat cu cea mai înaltă distincție în Biserica Ortodoxă Română - Crucea Patriarhală.[3]
  • În februarie 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria G - „Cultele”, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”[3][9]
  • În 2006 i se acordă titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea.[3][10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Ecaterina Țarălungă: Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, 2011.
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Mircea Păcurariu. Dicționarul Teologilor Români. Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Gheorghe Nemeș. Monografia localității Gepiu. Editura Aureo Oradea 2014
  4. ^ Facultatea de Teologie "Sfantul Andrei Șaguna", Sibiu. Istoric
  5. ^ Facultatea de Teologie "Sfantul Andrei Șaguna", Sibiu. Școala doctorală
  6. ^ Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA)
  7. ^ Earl A. Pope. Ecumenism in Eastern Europe: Romanian Style. East European Quarterly 13.2 (1979): 185.
  8. ^ P. Heldt. A Brief-History of Dialogue Between Orthodox Christians and Jews. The 3rd Academic Meeting Between Orthodoxy and Judaism on Theological Continuity and Renewal. Immanuel 26-27 (1994): 211-225.
  9. ^ Decretul președintelui României nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004.
  10. ^ Facultatea de Teologie "Sfantul Andrei Șaguna", Sibiu. Membrii onorifici

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Oancea, Constantin (ed.), „Biblie și misiune creștină. Popas aniversar pr. prof. dr. Dumitru Abrudan”; Colecția „In Honorem”; Ed. Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și Ed. Andreiana; Sibiu; 2010; ISBN 978-606-12-0013-9

Legături externe[modificare | modificare sursă]