Dislexie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc.

Este un deficit de un anume grad, în recunoașterea și înțelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în citire. Această deficiență poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani, când apare de asemenea și însușirea cititului. Copilul evită lecturarea și ezită să citească cu voce tare. Dislexia este o deficienta de invatare frecventa care impiedica dezvoltarea capacitatii de a citi. Cititul nu este un act primordial la om. El trebuie invatat. Pacientii cu dislexie nu au un nivel mai scazut de inteligenta si nu invata mai greu alte lucruri in afara de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligenta peste medie. Totusi, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat. Alte sinonime pentru dislexie sunt: deficienta de citire, incapacitate de citire. Cititul este un proces cognitiv complex. Copiii invata sa citeasca prin "traducerea" sau decodificarea sunetelor ce formeaza un cuvant (foneme). De exemplu, cuvantul pat are trei foneme, sunetele p, a si t. Combinatia intre aceste sunete formeaza cuvantul pat. Pe masura ce copilul incepe sa recunoasca cuvintele, citirea devine un proces automat. Pentru copiii cu dislexie, citirea se face altfel; acestia au probleme in a decoda fonemele si au deci probleme in invatarea cititului si a scrisului ortografic. Pot avea probleme in retinerea fonemelor si a cuvintelor, cititul devenind incetinit si inexact. Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronuntarea corecta a cuvintelor, scrierea de mana, planificarea si organizarea, operatiile matematice.

Legături externe[modificare | modificare sursă]