Discuție:Unirea Principatelor Române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Logo CEE Spring
Acesta este unul din articolele despre istoria din România înaintate la listele de articole pe țări în cadrul concursului Wikimedia CEE Spring 2016.

Ideea unirii prin istorie[modificare sursă]

Gabriel Bethlen - principe al Transilvaniei între 1613-1629, a încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei și al Munteniei, pe care, potrivit istoricilor, ar fi dorit să le unească sub numele de Dacia. —  Ark25  (discuție) 28 mai 2016 18:14 (EEST)

Sigismund Báthory chiar realizase această „unire”, în 1595. --Bătrânul (discuție) 29 mai 2016 08:18 (EEST)

Unirea Principatelor Moldova si Valahia in contextul geopolitic european[modificare sursă]

Ordinea geopolitică a Europei in anii 1815-1853, a Rusiei si a Imperiului Otoman se stabilise ultima oară la Congresul de la Viena din 1815. Intre timp însă echilibrul astfel stabilit a început să se destrame. mai deosebit den cauza crizei interne in Imperiul otoman, denumit "omul bolnav de la Bosfor". principatele Române aflându-se in vasalitate in raport cu Imperiul Otoman. Încă din anii de dinainte Rusia țaristă începuse planurile sale de expansiune in direcția Europei centrale si a Balcanului, cu o tendință revanșistă in restabilirea influenței sale istorice si in Moldova si Valahia. Folosind ca pretext probleme religioase ale ortodoxie in Imperiul Otoman si beneficiind de slăbiciunea Imperului, Rusia a început in 1853 așa zisul "Război al crimeii" împotriva Imperului Otoman, ocupând principatele Române. Situația geopolitică a Europei, dirijată de Franța, Anglia si Austria, însă era deja de dinainte orientată in a asigura existenta si integritatea Imperului Otoman pentru a contracara o creștere a influentei Rusiei si in Orient, după ce deja Rusia se extinsese in Asia in contra Intereselor franceze si engleze. Astfel Franța si Anglia au intrat in acest război de partea Imperiului otoman contra Rusiei. Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 2a02:8071:2984:6200:dc8e:1c96:d913:d5f0 (discuție • contribuții). 10 ianuarie 2017 20:27 (EEST)

, in concordanță si cu interesele si politica externă a Austriei in privința "principatelor dunărene". Războiul crimeei s-a încheiat prin armistițiu de pace cu propuneri din partea tuturor puterilor europene, convenind a fixa o nouă situație geopolitică a Europei de est in context cu Rusia si Imperiul Otoman, fiind astfel planificate convorbiri la Constantinopol si Paris in vederea elaborării tratatelor corespunzătoare, având ca tel slăbirea influentei Rusiei in Orient si in Marea Neagră, care avea să devină o mare neutră. Astfel a intrat in atenția marilor puteri a politicii europene si situația "principatelor dunărene", Moldova si Valahia. Deși Austria nu a participat la război, a cerut in 3 Iunie 1854, Rusiei să se retragă din principatele Române, in virtutea propriilor interese si într-adevăr Rusia s-a retras. Însă neașteptat atunci Imperiul Austriac a ocupat principatele Române, plasând in octombrie 1854, 300.000 de soldați la granița Moldovei cu Rusia. In contextul problemei "pricipaterlor dunären" au jucat rol multe alte probleme de compensare a situației generale. Amânarea rezolvări sa- datorat diferențelor de păreri in cadrul alianței învingătorilor. Conceptului Franței unor principate unite s-a raliat Rusia din motive tactice, însă in totală contradicție cu părerea Austriei si Imperiului otoman. Anglia a luat o poziție nedecisivă. In alianța învingătoare exista unanimitate că protectoratul istoric al Rusiei asupra principatelor trebuie să se termine, cu o "derusificare" a principatelor de influenta Rusiei in cultură si administrație, însă exista neunanimitate privind statutul organizatoric viitor al principatelor. Principatele Române erau in concepția lui Napoleon III cele mai potrivite pentru a-si promova idea principiului național, in propriul interes al Franței, in Europa cât si a remanierii hârtii europene in urma eșecului francez din 1815. Astfel idea unirii principatelor române s-a născut pe plan internațional in împrejurimea împăratului francez Napoleon III, bineînțeles din interese proprii franceze. Însă ambasadorii Angliei si a Austriei, Redcliffe si Prokesch-Osten, erau străduiți sä lege principatele unite iarăși mai puternic de Imperiul Otoman. Expresie acestei städanii a fost un concept preliminar de tratat din 11 Februarie 1856 cu 30 de articole prenzentat ministrului de externe a inaltei porti, continind idei de basä privind organizarea si statutului viitor al pricipatelor. («Projet concernant le 1-er point de garantie arrete entre les Representans des trois Puissances et ceux de la S. Porte dans la reunion du 11 Fevrier» (HHSTA, PA XII 56 f. 256-266)). In acest concept se precizeazä cä in virtutea räzboiului, tratele ruso-turce privind organizarea internä a principatelor in acel «Reglement organique» incä de dinainte de 1828 si-au pierdut valabilitatea. In acest sens înalta poartă avea de reînnoit imunitatea si privilegiile sale care i-au fost acordate încă de pe timpul lui Bajazid I, reținându-se in Art. 2 că Moldova si Valahia rămân parte integrantă a imperiului otoman supuse suzeranității sultanului. Însă idea unor principate unite a stârnit o rezistentă deosebită la Viena si la Înalta Poartă. In politica austriacă la Viena existau îngrijorări că românii vor simți suzeranitatea otomană ca o nedreptate si vor cere un stat independent, care ar putea cuprinde atunci si Bucovina, pe atunci austriacă, si partea română a Transilvaniei, creând un precedent istoric si pentru Serbia care s-ar putea sprijini pe susținerea Rusiei, această situație in totalitate lovind interesele Austriei "până in măduva oaselor". Exista părerea că acestui principiu distrugător al naționalismului, care in mod fericit a fost supus in 1849, Austria voind ai opune principiul "mai înălțători si împăciuitor al statalității" interdependent de naționalitate. In această chestiune însă împăratul austriac Franz Joseph I a avut o cu totul altă părere. El a promovat idea că principatele aveau să rămână neunite, dar in nici un caz nu aveau să fie legate mai strâns de înalta poartă, ci din contră, independenta lor trebuie întărită, dând ordin reprezentantului său la Paris să se opună strict voințelor otoman de a-si întinde influenta in acea zonă a Europei. In conchidere trebuie să reținem că unirea principatelor a fost un proiect politic al împăratului francez Napoleon III, din două motive de politică externă in favoarea intereselor Franței, in primul rând a fost un proiect antirusesc de-a îngrădi si a pune o barieră in extinderea intereselor rusești, iar in al doilea rând a fost impunerea "principiului națiunii" pentru a submina principiile congresului de la Viena din 1815, ca armă politică a Austriei.

Peste acest context fericit geopolitic european, s-a suprapus dorința si voința populației si a păturilor conducătoare din cele două principate încă din 1600, când lui Mihai Viteazu i-a reușit pentru scurt timpi o unificare, a două principate de cultură si proveniență înrudită istoric. Însă trebuie să fim sincer cu noi înșine cu tot "romantismul național" si să luăm la conștiință, că acest moment favorabil al istoriei geopolitice europene a avut un rol hotărâtor in acest act de unire. Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 2a02:8071:2984:6200:78db:b0c3:fc61:25b7 (discuție • contribuții). 11 ianuarie 2017 03:47 (EEST)

Acest material este un exemplu perfect de așa NU limba română:
"mai deosebit den cauza crizei interne" - mai deosebit ar trebui de văzut cum e în principal;
"o tendință revanșistă" - probabil se referă la revanșardă.
"având ca tel" - telul este tel, și țelul este țel!
"neașteptat atunci Imperiul Austriac a ocupat principatele" - asta nu mai ține de limbă; ține de prostia unora și ticăloșia altora... total așteptată.
Crimeea - este nume propriu. Așa m-a învățat la grădiniță!
"in Asia in contra" - omul ăsta a auzit de termenul românesc împotriva?.
"pricipaterlor dunären" - s-a blocat tastatura?
"Amânarea rezolvări sa-" - Grea sa- făcut limba asta
"Anglia a luat o poziție nedecisivă" - De fapt, Anglia a fost nedecisă, că decisivă este aproape mereu.
"remanierii hârtii europene in urma eșecului francez" - de fapt eșecul a fost doar pe hârtii!
"născut in împrejurimea împăratului francez" - eu cred că de fapt s-a născut de jur împrejurul.
"împăratului francez Napoleon III, bineînțeles din interese proprii franceze" - eu cred că au fost interesele proprii engleze ale lui Napoleon
"erau străduiți sä lege" - clar, că tipul ăsta trebuie legat!
lovind interesele Austriei "până in măduva oaselor" - aici e tare tipul! Mi-a plăcut!
"trebuie să fim sincer cu noi înșine ... si să luăm la conștiință" - măi băiatule, fii tu cum vrei și ia-o unde vrei, dar caută-ți de treabă prin alte părți pentru că faci mai mult rău decât bine. Iar pentru vizitatori: acesta este un exemplu de ce se întâmplă când ajunge un prost să îți explice el cum este viața. PheonixRo (discuție) 16 februarie 2018 03:25 (EET)