Delta Arietis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Delta Arietis
Aries constellation map.png
Denumire Bayer Delta Arietis
Denumire Flamsteed 57 Artietis
Date de observație
Constelație Berbecul
Magnitudine aparentă 4,349[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală K2 III[2]
Tipul de variabilă
Declinație +19° 43′ 36.0397″[3]
Ascensie dreaptă 03h 11m 37.76465s[3]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv) 23.05 ± 0.20 [2]
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π) 19,22
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 170 al
(52 pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Periodă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 1,91[2] M
Rază 10,42 ± 0,97 [4] R
Luminozitate 45 ± 6 [4] L
Metalicitate –0,03[4]
Gravitație la suprafață 2,93[4]
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură 4.810[4]
Diametru D
Viteză rotațională 4,3[5] km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Botein,
Botejn,
57 Arietis,
BD+19 477,
FK5 114,
HD 19787,
HIP 14838,
HR 951,
SAO 93328.[6]
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Delta Arietis (δ Ari, δ Arietis) este o stea din constelația Berbecul. Are denumirea tradițională de Botein care este derivată din cuvântul arăbesc pentru „burtă”. Magnitudinea vizuală aparentă a stelei este de 4,35,[1] care este destul de mare pentru a permite observarea stelei cu ochiul liber. Steaua are o schimbare anuală a paralaxei de 19,22 mas; [3] coresponzând cu o distanță fizică de aproximativ 170 ani lumină (52 parseci) de Pământ.

Steaua esre o giantă evoluată cu clasificarea stelară (spectrală) K2 III. [2] Asta aprține unei grupe de stele de gigante roșii, ceea ce înseamnă că energia stelei se obține prin fuziunea heliului în nucleu său. [7] Având aproximativ masa Soarelui, [2] atmosfera stelară s-a extins în jurul stelei pe o mărime de 10 ori mai mare decât raza Soarelui. [4]. Steaua strălucește cu o luminozitate de 45 ori mai mare ca a Soarelui [4] și o temperatură efectivă de 4,810 K, [4] ceea ce conferă o nunață de portocaliu luminescent tipic unei stele de tipul K. [8] Susceptibil, ar putea fi o stea variabilă de magnitudine între 4,33 și 4,37.[9]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Denumirea de Botein este derivată din Al Bīrūnī's Al Buṭayn (ألبطين), derivatul Al Baṭn, „Burta”. Aceasta provine din asociația de stele ε Ari, ζ Ari, π Ari și ρ3 Ari[10]

În conformitate cu catalogul stelar din Technical Memorandum 33-507 - A Reduced Star Catalog Containing 537 Named Stars, Al Buṭain a fost un nume compun pentru cinci stele: :δ Ari ca Botein, π Ari ca Al Buṭain I, ρ3 Ari ca Al Buṭain II, ε Ari ca Al Buṭain III și ζ Ari ca Al Buṭain IV[11]

În catalogul stelar din Calendarium of Al Achsasi Al Mouakket, această stea a fost denumită Nir al Botain, care a fost tradus în latină ca Lucida Ventris, asta însemnând cea mai luminoasă din burtă.[12]

În chineză, 天陰 (Tiān Yīn), însemnând Forța Yin, se referă la un asterism ce constă în stelele δ Arietis, 63 Arietis, ζ Arietis, τ Arietis și 65 Arietis. [13] În mod consecvent, δ Arietis însuși este cunoscut ca 天陰四 (Lóu Su sì, A patra stea a forței Yin.)[14]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Jennens, P. A.; Helfer, H. L. (), „A new photometric metal abundance and luminosity calibration for field G and K giants.”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 172: 667–679, Bibcode:1975MNRAS.172..667J. 
  2. ^ a b c d e Hekker, S.; et al. (), „Precise radial velocities of giant stars. I. Stable stars”, Astronomy and Astrophysics, 454 (3): 943–949, arXiv:astro-ph/0604502Freely accessible, Bibcode:2006A&A...454..943H, doi:10.1051/0004-6361:20064946. 
  3. ^ a b c van Leeuwen, F. (), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, arXiv:0708.1752Freely accessible, Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  4. ^ a b c d e f g h Piau, L.; et al. (), „Surface convection and red-giant radius measurements”, Astronomy and Astrophysics, 526: A100, arXiv:1010.3649Freely accessible, Bibcode:2011A&A...526A.100P, doi:10.1051/0004-6361/201014442. 
  5. ^ Massarotti, Alessandro; et al. (), „Rotational and Radial Velocities for a Sample of 761 HIPPARCOS Giants and the Role of Binarity”, The Astronomical Journal, 135 (1): 209–231, Bibcode:2008AJ....135..209M, doi:10.1088/0004-6256/135/1/209. 
  6. ^ „del Ari -- Variable Star”, SIMBAD Astronomical Database, Centre de Données astronomiques de Strasbourg, accesat în . 
  7. ^ Puzeras, E.; et al. (), „High-resolution spectroscopic study of red clump stars in the Galaxy: iron-group elements”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 408 (2): 1225–1232, arXiv:1006.3857Freely accessible, Bibcode:2010MNRAS.408.1225P, doi:10.1111/j.1365-2966.2010.17195.x. 
  8. ^ „The Colour of Stars”, Australia Telescope, Outreach and Education, Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation, , accesat în  
  9. ^ Samus, N. N.; Durlevich, O. V.; Kazarovets, R. V., „NSV 01066”, General Catalogue of Variable Stars, accesat în . 
  10. ^ Allen, R. H. (), Star Names: Their Lore and Meaning (ed. Reprint), New York: Dover Publications Inc, p. 83, ISBN 0-486-21079-0, accesat în  
  11. ^ Jack W. Rhoads - Technical Memorandum 33-507-A Reduced Star Catalog Containing 537 Named Stars, Jet Propulsion Laboratory, California Institute of Technology; November 15, 1971
  12. ^ Knobel, E. B. (). „Al Achsasi Al Mouakket, on a catalogue of stars in the Calendarium of Mohammad Al Achsasi Al Mouakket”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 55: 429. Bibcode:1895MNRAS..55..429K. 
  13. ^ zh 中國星座神話, written by 陳久金. Published by 台灣書房出版有限公司, 2005, ISBN 978-986-7332-25-7.
  14. ^ zh 香港太空館 - 研究資源 - 亮星中英對照表, Hong Kong Space Museum. Accesat pe 15 februarie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]