Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Declarația de independență din 2008 a fost o acțiune a instituțiilor provizorii de autoguvernare a Adunării din Kosovo adoptată la 17 februarie 2008 cu unanimitate de cvorum (109 membri) declarând independența Kosovo față de Serbia.[1]

Aceasta a fost cea de-a doua declarație de independență a majorității instituțiilor politice albaneze din provincia Kosovo, prima având loc la 7 septembrie 1990.[2]

Serbia intenționează să ceară sprijin și validare internațională pentru poziția în care din 2008, declarația de independență a provinciei Kosovo este "ilegală" la Curtea Internațională de Justiție, în urma aprobării solicitării Serbiei a unui aviz consultativ cu privire la acest subiect în octombrie 2008 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

Reacția Serbiei[modificare | modificare sursă]

La data de 12 februarie 2008, Guvernul Serbiei a instituit un Plan de Acțiune de a combate independența anticipată din Kosovo, prin care stipula printre alte rechemarea ambasadorilor Serbiei pentru consultări de protest din partea oricărui stat care va recunoaște Kosovo care le-a făcut în mod constant. Activitățile ambasadorilor din partea țărilor care au recunoscut independența au fost reduse cu întâlnirile oficialilor din cadrul Ministerului de Externe.[3]

Pe 18 februarie 2008, Ministerul Sârb de Interne a emis un mandat de arestare împotriva lui Hashim Thaçi, Fatmir Sejdiu și Jakup Krasniqi acuzându-i de înaltă trădare.[4][5]

Pe 8 martie 2008, Prim Ministrul Vojislav Koštunica și-a dat demisia dizolvând coaliția guvernului, susținând că era prea divizat asupra situației Kosovo pentru a mai putea continua. Pe 11 mai 2008 s-au desfășurat alegeri parlamentare anticipate împreună cu alegeri locale.[6][7] Președintele Boris Tadić susținea că guvernul căzuse „deoarece nu exista niciun acord cu privire la integrarea UE”.[8]

Pe 24 martie 2008, Slobodan Samardžić, Ministerul pentru Kosovo și Metohia, a propus partiționarea provinciei Kosovo pe criterii etnice, cerând Națiunilor Unite să asigure Belgradului că poate controla instituțiile cheie și să opereze în zonele un sârbii formează o majoritate[9] dar alți membrii ai guvernului au respins această propunere.[10] La 25 martie 2008, fostul prim-ministru, Vojislav Koštunica a declarat că aderarea la UE ar trebui să fie „lăsată deoparte”, până când Bruxelles, va declara, dacă recunoaște Serbiei granițele interioare existente.[11]

La data de 24 iulie 2008, Guvernul a decis să-și trimită ambasadorii înapoi în țările UE.[12] Alți ambasadori s-au întors ca urmare a rezultatului pozitiv al votului în Adunarea Generală a ONU.[13] Serbia a expulzat reprezentanții diplomatici din toate țările care au recunoscut ulterior independența Kosovo: Muntenegru, Republica Macedonia[14] și Malaezia.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Kosovo MPs proclaim independence", BBC News Online, 17 February 2008
  2. ^ Howard Clark, Civil Resistance in Kosovo, p. 73. Pluto Press, 2000. ISBN 0745315690
  3. ^ en „PROTEST CONVEYED TO FRANCE, BRITAIN, COSTA RICA, AUSTRALIA, ALBANIA”. The economic team for Kosovo and Metohija and the South of Serbia. .  Parametru necunoscut |acceeedate= ignorat (help)
  4. ^ en „Podnesena krivična prijava protiv Tačija, Sejdijua i Krasnićija”. Trebinjedanas.com. Accesat în . 
  5. ^ en Meares, Richard (). „Serbia charges Kosovo leaders with treason”. Reuters. Accesat în . 
  6. ^ en „Serbian government dissolved, election to come”. Reuters. . Accesat în . 
  7. ^ en „Divisions over Kosovo cripple Serb government”. The Daily Telegraph. . Accesat în . 
  8. ^ en „Tadić: Lack of agreement on EU toppled government”. B92. . Accesat în . 
  9. ^ en „Serbia proposes dividing Kosovo along ethnic lines”. International Herald Tribune. . Accesat în . 
  10. ^ en „Serb Ministers Deny Kosovo Partition Talks”. Balkaninsight. . Accesat în . 
  11. ^ en „PM: Serbia not choosing between Russia and West”. B92. . Accesat în . 
  12. ^ en „Govt. to return ambassadors”. B92. . Accesat în . 
  13. ^ en „Serbian diplomats return to countries recognizing Kosovo”. En.rian.ru. Accesat în . 
  14. ^ en „Serbia Expels Macedonian, Montenegrin Envoys Over Kosovo”. Dw-world.de. Accesat în .