Decimare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM


Decimare (latină decimatio; (decem = zece) a fost o formă de disciplină militară folosită de ofițerii din armata romană pentru a-i pedepsi pe soldații răzvrătiți sau lași. Cuvântul decimare provine din limba latină și are sensul de "îndepărtarea unei zecimi."[1]

Decimări romane[modificare | modificare sursă]

Practica decimării (latină decimus - al zecelea) a fost introdusă de romani care o aplicau prizonierilor de război în sec. V î.Hr. Mai târziu în timpul primului război punic 264-241 î.Hr. consulul Appius Claudius a aplicat-o propriilor legionari când aceștia se revoltau sau erau indisciplinați. Există multe cazuri de decimare în istoria romană. De exemplu Caius Iulius Caesar o aplică împotriva lui Pompei în timpul luptelor de la Thapsus 46 î.Hr. și Munda 45 î.Hr. Galii foloseau și ei decimarea celor ce fugeau de pe câmpul de luptă.

Alte decimări în istorie[modificare | modificare sursă]

Decimarea a mai fost aplicată și de:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționarul limbii române moderne
  2. ^ Fokus, Zagreb, nr.90/1977

Legături externe[modificare | modificare sursă]