David Grossman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
David Grossman
David Grossman Bibliothèques idéales Strasbourg 4 septembre 2015.jpg
David Grossman
Date personale
Nume la naștereדויד גרוסמן Modificați la Wikidata
Născut (64 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Ierusalim, Israel[5][3] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Israel.svg Israel Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
prezentator de radio[*]
scenarist
jurnalist
scriitor de literatură pentru copii[*]
romancier[*]
autor Modificați la Wikidata
Limbilimba ebraică[6]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Ebraică din Ierusalim  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Frații Hans și Sophie Scholl[*]
Premiul Bialik[*]
Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane[*]
Premiul Médicis pentru literatură străină
grand prix de l'héroïne Madame Figaro du roman étranger[*]
Sapir Prize for Literature[*]
Premiul Nelly Sachs
Premiul Bernstein[*]
Ze'ev Prize[*]
Premiul AKUM[*]
Premiul Internațional Ischia pentru Jurnalism[*]
Man Booker International Prize[*]
Premiul Israel[*]
Manès-Sperber-Preis[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

David Grossman (în ebraică דויד גרוסמן, n. ,[1][2][3][4] Ierusalim, Israel[5][3]) este un scriitor israelian.

A învățat filosofie și teatru la Universitatea ebraică de la Ierusalim. În serviciul militar a fost ofițer la AMAN. După ce s-a eliberat din armată a lucrat la stația de radio israeliană Kol Israel (Vocea Israelului) ca reporter și actor de teatru radiofonic.

În 17 noiembrie 2015 a fost în România, și s-a întîlnit cu cititorii la Muzeul Țăranului Român din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Grossman s-a născut la Ierusalim. Mama lui, Michaella, s-a născut în Mandatul Palestinei; tatăl lui, Yitzhak a emigrat din Polonia cu mama văduvă la vârstă de nouă ani. Familia mamei era sinoistă și săracă, bunicul lui pava drumuri în Galileea și își mai suplimenta veniturile cumpărând și vânzând covoare. Bunica din partea mamei era manichiuristă. Bunica din partea tatălui a plecat din Polonia după ce a fost hărțuită de poliție cu toate că nu mai plecase niciodată din locul unde s-a născut. Singură cu fiul și fiica sa, ea a călătorit spre Palestina unde a devenit menajeră lucrând în cartierele bogate.

Tatăl lui Grossman a fost șofer de autobuz, apoi bibliotecar, iar prin el David – „un copil cititor” – și-a dezvoltat interesul pentru literatură, care, mai târziu a devenit cariere lui. Grossman își amintește: „Mi-a dat multe lucruri, dar ce mi-a dat mai de preț a fost Sholem Aleichem.” Aleichem, născut în Ucraina, este unul dintre cei mai mari scriitorii de idiș, deși este acum mai bine cunoscut ca omul a căror povești au constituit inspirația pentru „Lăutarul de pe acoperiș”.La vârsta de nouă ani Grossman a câștigat o competiție națională despre opera lui Sholem Aleichem și ulterior a lucrat drept un actor copil la postul de radio național. A continuat să lucreze pentru radiodifuziunea israeliteană încă aproape 25 de ani.

În 1971 Grossman și-a început serviciul național, lucrând în inteligența militară. Deși era în armată când a început Războiul din Yom Kippur în 1973, nu a fost pe câmpul de luptă.

Grossman a studiat filosofia și teatrul la Universitatea Ebraică din Ierusalim. După ce a treminat universitatea a început să lucreze la radioul unde mai devreme fusese un actor copil. A deveniu ulterior o ancoră pentru Kol Yisrael, radiodifuziunea națională israeliteană. În 1988 a fost demis din cauză că a refuzat să ascundă știrea conform căreia conducătorul Palestinei și-a declarat propriul stat și a recunoscut dreptul Israelului de a exista.

Grossman locuiește în Mavaseret Zion, la periferia Ierusalimului. Este căsătorit cu psihologul Michal Grossman. Ei au trei copii împreună, Jonathan, Ruth și Uri. Uri a fort comandant de tanc, ucis în 2006 în Liban în timpul războiului dintre Israel și Hizbollah. Viața lui Uri a fost mai târziu comemorată în cartea lui Grossman „Falling Out Of Time”.

Romane traduse în română[modificare | modificare sursă]

  • Copiii în zig-zag (Univers, 2005)
  • Cineva cu care să fugi de acasă (Niculescu, 2006)
  • Vezi mai jos: dragostea (Niculescu, 2007)
  • Pînă la capătul pamîntului (Polirom, 2012)
  • Cartea de gramatică interioară (Univers, 2012)
  • Căderea din timp, Traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, Editura Polirom, Iași, 2013[7]
  • Un cal intră într-un bar, Traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, Editura Polirom, Iași, 2015[8][9][10][11][12]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1991 Premiul Nelly Sachs
  • 1999 Premiul Mount Zion
  • 2001 Buxtehuder Bulle pentru Cineva cu care să fugi de acasă
  • 2002 Jugendbuchpreis (Premiul cărții de tineret) pentru Cineva cu care să fugi de acasă
  • 2002 Premiul Manes Sperber
  • 2004 Premiul literar Wingate
  • 2008 Premiul Frații Scholl pentru Die Kraft zur Korrektur
  • 2009 Premiul literar Albatros al fundației Günter-Grass, Bremen, pentru romanul Pînă la capătul pamîntului (Eine Frau flieht vor einer Nachricht)[13] și traducerea cărții din ebraică în germană de către Anne Birkenhauer
  • 2010 Premiul pentru pace al librarilor germani pentru „angajamentul său pentru dialogul israelo-palestinian”, înmânat festiv la 10 oct. 2010 în Frankfurt în prezența lui Christian Wulff, președintele Germaniei.
  • 2011 Premiul Médicis pentru literatură străină

Referințe[modificare | modificare sursă]