Culiceni, Herța

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Culiceni
Куликівка
—  Comună  —
Culiceni, Herța
Culiceni, Herța
Culiceni se află în Regiunea Cernăuți
Culiceni
Culiceni
Culiceni (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Culiceni se află în Ucraina
Culiceni
Culiceni
Culiceni (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°05′24″N 26°10′12″E48°05′24″N 26°10′12″E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionHerța

cod KOATUU[*]7320782501
Atestare1575

ReședințăCuliceni
ComponențăCuliceni

Altitudine387 m.d.m.

Populație (2007)
 - Total731 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal60545
Prefix telefonic3740

Prezență online

Culiceni (în ucraineană Куликівка, transliterat: Kulîkivka, în rusă Куликовка) este un sat reședință de comună în raionul Herța din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 731 locuitori, preponderent români.

Satul este situat la o altitudine de 387 metri, în partea de sud a raionului Herța.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Localitatea Culiceni a făcut parte încă de la înființare din Principatul Moldovei. Prima atestare documentară a satului provine din anul 1575. După Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, a intrat în componența statului român.

Acest teritoriu nu a făcut parte niciodată din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscută astăzi sub denumirea de Ținutul Herța și care a aparținut Moldovei și apoi României, până la cel de-al doilea război mondial.

În perioada interbelică, satul Culiceni a făcut parte din componența României, în Plasa Herța a județului Dorohoi. Pe atunci, populația era formată aproape în totalitate din români.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia și Bucovina de Nord au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. Cu toate acestea, deși nu era prevăzută nici în Pactul Ribbentrop - Molotov și nici în notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940 decât cedarea celor două teritorii mai sus-amintite și care nu făcuseră parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au săvârșit un abuz prin încălcarea termenilor ultimatumului și au ocupat și un teritoriu cu o suprafață de 400 km² și o populație de aproximativ 50.000 de locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astăzi sub denumirea de Ținutul Herța. Sovieticii au afirmat ulterior că au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori cartografice, deoarece Stalin trăsese pe hartă o linie de demarcație cu un creion gros de tâmplărie.[1]

Reintrat în componența României în perioada 1941-1944, Ținutul Herța a fost reocupat de către URSS în anul 1944 și integrat în componența RSS Ucrainene. Cu toate că Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 a menționat ca "frontiera sovieto-română este fixată în conformitate cu acordul sovieto-român din 28 iunie 1940", URSS-ul a refuzat să restituie României Ținutul Herța [2].

Începând din anul 1991, satul Culiceni face parte din raionul Herța al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 737 (729+8), reprezentând 96,59% din populația localității [3]. În prezent, satul are 731 locuitori, preponderent români.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența lingvistică a comunei Culiceni

     Română (96,17%)

     Ucraineană (3,15%)

     Alte limbi (0,68%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Culiceni era vorbitoare de română (96,17%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (3,15%).[4]


1989: 763 (recensământ)
2007: 731 (estimare)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ O profesoară din Iași se străduiește ca românii din Herța să nu-și uite originile, 9 ianuarie 2008, Narcisa Elena Balaban, Ziarul Lumina, accesat la 16 iunie 2013
  2. ^ Ziarul de Iași, 26 august 2003 - Vânduți la ruși
  3. ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]