Contrafforte Pliocenico
| Contrafforte Pliocenico | |
 | |
  | |
| Poziția |  Provincia Bologna Italia |
|---|---|
| Coordonate | 44°20′29″N 11°18′40″E / 44.3414°N 11.3111°E |
| Suprafață | 2.627 ha  |
| Cod Natura 2000 | IT4050012[1] |
Modifică date / text  | |
Contrafforte Pliocenico este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[3]) din Italia întinsă pe o suprafață de 2.627 ha, integral pe uscat.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Centrul sitului Contrafforte Pliocenico este situat la coordonatele 44°20′29″N 11°18′40″E / 44.3414°N 11.3111°E.
Înființare[modificare | modificare sursă]
Situl Contrafforte Pliocenico a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 1 specie de plante și 51 de specii de animale. Alte tipuri de protecție:
- arie de protecție specială avifaunistică (în februarie 2004)[3]
- arie specială de conservare (în martie 2019)[2][4][5]
Biodiversitate[modificare | modificare sursă]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 18 habitate naturale: Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Păduri de Castanea sativa, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri p.p. și Bidention p.p., Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Peșteri inaccesibile publicului, Pajiști uscate europene, Păduri de stejar alb estice, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[5]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[4]
- plante (1): Himantoglossum adriaticum
- păsări (34): pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), lăstunul mare (Apus apus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), ciuf-de-pădure (Asio otus), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete cenușiu (Circus pygargus), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbicum), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), Dryobates minor, presură de grădină (Emberiza hortulana), Falco biarmicus, șoim călător (Falco peregrinus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cocor (Grus grus), Hippolais polyglotta, rândunică (Hirundo rustica), capîntorsul (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Luscinia megarhynchos), viespar (Pernis apivorus), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), ciocănitoarea verde (Picus viridis), turturică (Streptopelia turtur), silvie roșcată (Sylvia cantillans), silvie de câmp (Sylvia communis), Tachymarptis melba, pupăză (Upupa epops)
- amfibieni (3): Bombina pachypus, Salamandrina terdigitata, Triturus carnifex
- mamifere (6): lupul (Canis lupus), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (3): Austropotamobius pallipes, croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), rădașcă (Lucanus cervus)
- pești (5): Barbus caninus, Barbus plebejus, Cobitis bilineata, Protochondrostoma genei, Telestes muticellus
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 8 specii de plante, 6 specii de amfibieni, 9 specii de mamifere, 4 specii de nevertebrate, 1 specie de pești, 7 specii de reptile.[4]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018
- ^ a b DM 13/03/2019 - G.U. 79 del 03-04-2019
- ^ a b Deliberazione della Giunta Regionale dell'Emilia-Romagna n. 1816 del 22 settembre 2003
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Contrafforte Pliocenico”. Accesat în .
- ^ a b „Contrafforte Pliocenico”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .