Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constituţia din 1864)
Jump to navigation Jump to search

Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris[1], cunoscut în istoriografia românească și ca Statutul lui Cuza, a fost un act cu caracter constituțional adoptat în anul 1864 la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Actul este considerat de unii autori prima Constituție a României.[2] Împotriva acestei intepretări, au fost formulate obiecții legate de procedura elaborării actului, precum și de insuficiența reglementărilor privind asigurarea funcționării unui sistem bazat pe o lege cadru.[3]

În ciuda numelui, actul nu mai urmărea prevederile Convenției, ci mai degrabă îi schimba radical sensul.[necesită citare] Pentru aprobarea ei s-a organizat un plebiscit între 10/22 și 14/26 mai 1864. Pentru „da” au fost exprimate 682.621 de voturi, 1.307 voturi pentru „nu” și 70.220 abțineri.[4]

A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1866.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Statutul Desvoltător Convențiunii din 17/19 August 1858 a fost propus spre aprobare prin plebiscit în Decretul nr. 517 din 2 mai 1864 al lui Alexandru Ioan Cuza, publicat în Monitorul - Jurnal Oficial al Principatelor Unite Române, nr. 99 din 4/16 mai 1864.
  2. ^ Angela Banciu, Istoria Constituțională a României: deziderate naționale și realități sociale, Lumina Lex, București, 2001, p. 35
  3. ^ Adelin Ungureanu, „Istoria constituțională a României”, în Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, Seria Științe Juridice, nr. 2/2009, p. 132
  4. ^ Dinu C. Giurescu (coordonator), Istoria României în date, Editura Enciclopedică, București 2003, ISBN 973-45-0432-0, p. 208