Constantin Tudose

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Tudose
Date personale
Născut20 octombrie 1921
loc. Liești, jud. Galați
Decedat23 aprilie 2008
Galați, România
Naționalitate România
Religiecreștinism
OcupațiePastor evanghelic și misionar

Constantin Tudose (n. 20 octombrie 1921, loc. Liești, jud. Galați – d. 23 aprilie 2008, Galați, România) a fost un predicator creștin evanghelic, deținut politic,[1] unul din liderii marcanți ai Mișcării Evanghelice “Oastea Domnului, membru fondator al AER[2] (Alianța Evanghelică din România), fondator[3] și pastor al Biserici Evanghelice “Oastea Domnului” din Galați.

În viziunea sa comună cu cea a lui Iosif Trifa, Ioan Marini, Traian Dorz sau cu a lui Nicolae Moldoveanu cu privire la reforma spirituală din România ia parte la ce avea să se numească mai târziu, Mișcarea Evanghelică “Oastea Domnului”[4] din cadrul Bisericii Ortodoxe Române la acel moment, mișcare care s-a nascut la Sibiu[5] dar care era prezentă în aproape toată țara. Devine astfel o țintă a regimului comunist[3] din România care l-a încadrat la activitate religioasă intensă, acest lucru însemnând ''crimă de uneltire împotriva orânduirii socialiste'' note informale și rapoarte confirmând acestea se regăsesc în Arhiva CNSAS și a fost condamnat la 12 ani de închisoare[4], muncă silnică și confiscarea averii. De-alungul vieții, fost căsătorit și a avut trei copii. După perioada închisorii și-a reluat activitatea religioasă și implicit reforma cu privire la BOR[3] iar ulterior în anii 90’ a fondat și construit actuala Biserică Evanghelică „Oastea Domnului” din Galați.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la 20 octombrie 1921 într-o familie de creștini din comuna Liești, județul Galați . Înca de la o vârstă fragedă are o orientare înspre viziunea creștină iar pe 15 septembrie 1945 este data la care a început să se implice în Mișcarea Evanghelică “Oastea Domnului” din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.[3]

A fost arestat prima dată în noiembrie 1947. După anchetă a fost eliberat cu condiția de a înceta orice activitate religioasă. A două arestare a urmat pe 8 octombrie 1950, dar a reușit să scape de Securitate și a stat ascuns în munți 3 luni, după care a fost prins din nou, anchetat find apoi eliberat cu condiția să fie angajat în câmpul muncii, lucru care s-a și întâmplat.

Începând din 17 martie 1951, până în 26 iunie 1952, a fost în lagărul de exterminare Capul Midia, unde, conform mărturiilor lui Tudose[6] în fiecare zi, aduceau în comă 4-5 oameni, fiind foarte greu de descris muncile și torturile la care erau supuși.

În 1958 a urmat un val de arestări în toată România. Toți cei care au fost socotiți de regimul comunist drept ''lideri" ai Mișcării Evanghelice «Oastea Domnului», au fost din nou arestați. După 3 luni de anchetă, a fost încadrat în art. 209, punctul I din Codul Penal, cu acuzația de organizație și crimă de uneltire împotriva orânduirii socialiste,[7] pedeapsa urmând să fie condamnare pe viață. Din ordinul venit de la Ministerul de Interne, a fost transferat de la Securitatea din Galați, la Cluj, unde a început o nouă anchetă care a durat 3 luni. Îi este schimbată încadrarea de la închisoare pe viață, la închisoare între 5 și 25 ani. A fost condamnat la 12 ani închisoare, muncă silnică și confiscarea averii, conform articolului 209 Cod Penal, punctul 2, litera A. combinat cu litera B, pentru o activitate religioasă intensă.

A fost eliberat în data de 27 august 1964 de la renumita colonie de exterminare Salcia, Insula Brăilei.

Închisorile prin care a trecut Constantin Tudose au fost: Galați, Cluj, Focșani, Tecuci, Bacău, Ghencea-București, Capul Midia (de la Canalul Dunăre-Marea Neagră), Gherla, Aiud și câteva colonii din Insula Brăilei.[8]

Total ani de închisoare executați 9 ani și 10 luni din care: 1 an și 2 luni – Canal; 5 ani și 6 luni- temniță; 3 ani și 2 luni - ascuns în munți.

Activitate[modificare | modificare sursă]

După perioada închisorii isi reia activitatea religioasă, luând parte la numeroase misiuni creștine din România, Europa sau Asia.[3]

De-alungul timpului în prigoana comunistă Constantin Tudose a luptat pentru credința și convingerile sale alături de lideri remarcabili ca Ioan Marini, Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu, Richard Wurmbrand.

Este înregimentat conform Arhivei MApN în reg. 2 Transmisiuni iar în data de 08.06.1945 este decorat cu medalia "Bărbăție și Credință" clasa a lll-a cu salve.

În viziunea sa de reformă a BOR prin Mișcarea Evanghelică “Oastea Domnului” și-a dorit să încredințeze evanghelic conceptul de credință și mântuire din creștinism și nu prin forme (formalism) accent specific Bisericii Ortodoxe.[3]Acest lucru a dus la dispute interne în cadrul mișcarii și al BOR, Constantin Tudose fiind propus spre excludere, datorită viziunii sale de a legaliza[9] Mișcarea ''Oastea Domnului'' făcând-o independentă de Biserica Ortodoxă Română.[10]

La 13 martie 1990 la inițiativa pastorului Iosif Țon ia naștere Alianța Evanghelică din România[2] la care membru fondator este și Constantin Tudose având un rol în Comitetul Executiv al alianței, de la membru la secretar general adjunct,[2] până în aprilie 2008 când a murit la varsta de 86 de ani. După aceasta data poziția ocupată de acesta în cadrul alianței este desființată.[2]

În anul 1992 se construiește Biserica Evanghelică ‘Oastea Domnului” din Galați; fondator și lider al Bisericii ca și pastor, Constantin Tudose slujește în acest loc până la sfârșitul vieții sale.

În anul 2005 la editura New Life din Timișoara apare cartea intitulată "Constantin Tudose-Statornic pe cale.Memorii" redactată de către Bobescu Matei-Cornel în care este expusă biografia pastorului Tudose cât și învățături creștine ale acestuia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Constantin Tudose a plecat la Masă sau „Mor după tine" 2”. La patratosu. . Accesat în . 
  2. ^ a b c d Bogdan Emanuel Răduț. „Istoricul Alianței Evanghelice” (PDF). aliantaevanghelica.com. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f Bobescu, Cornel-Mihai (). Constantin Tudose-Statornic pe cale.Memorii. New Life. p. 189-199. 
  4. ^ a b „Supravegherea gruparii religioase 'Oastea Domnului": "Scurt istoric" si "Raport" din anii [1950]-1989” (PDF). cnsas.ro. Accesat în . 
  5. ^ „Supravegherea gruparii religioase 'Oastea Domnului": "Scurt istoric" si "Raport" din anii [1950]-1989” (PDF). cnsas.ro. Accesat în . 
  6. ^ Marturii Constantin Tudose-Forumul civic creștin, accesat în  
  7. ^ Enache, Autor Irina (). „„Statornic pe cale. Memorii" de Constantin Tudose”. CARTEA E O VIAȚĂ. Accesat în . 
  8. ^ Gheorghe Lupașcu. „Reforma evanghelica Anul 1, nr. 1”. 
  9. ^ „George Spiridon-tentativele de legalizare ale Oastei Domnului” (în engleză). www.slideshare.net. Accesat în . 
  10. ^ „Vecernia misionară din Catedrala Arhiepiscopală din Galați reflectată în arhivele Securității”. Oastea Domnului. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]