Constantin Erbiceanu
| Constantin Erbiceanu | |||
 Istoricul Constantin Erbiceanu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  Erbiceni, Iași, Principatul Moldovei | ||
| Decedat | (74 de ani) București, Regatul României | ||
| Părinți | Preotul Ioan Ionescu | ||
| Căsătorit cu | Aglaia Negrescu | ||
| Copii | Pianista Constanța Erbiceanu | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Religie | creștinism ortodox | ||
| Ocupație | elenist, istoric și teolog | ||
| Activitate | |||
| Educație | 1. Facultatea de Teologie din Iași 2. Facultatea de Teologie și Litere din Atena | ||
| Alma mater | Universitatea Alexandru Ioan Cuza | ||
| Organizație | Universitatea din București | ||
| Cunoscut pentru | Decan al Facultății de Teologie din București | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Constantin Erbiceanu (n. , Erbiceni, Moldova – d. , București, România) a fost un autor, elenist, istoric și teolog român, membru titular (din 1899) al Academiei Române.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Numele său de familie originar a fost Ionescu, fiind fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni. De la numele satului natal și-a luat ulterior numele sub care este cunoscut.
Studiile le-a făcut la Seminarul Socola (1858) și apoi la Facultatea de Teologie din Iași (1864), a ajuns bursier la Facultatea de Teologie și Litere din Atena, pentru specializarea în limba greacă și în teologie(1865-1868), unde a obținut doctoratul în teologie.[1]
Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. Astfel, a predat istorie universală bisericească și de drept canonic la Seminarul Socola (1868-1886). Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din București și limba elină la Facultatea de Litere din București (1886-1892). În martie 1895 a fost ales decan al Facultății de Teologie din București. A mai fost director al tipografiei cărților bisericești dar și redactor la revista Biserica ortodoxă română.[1]
Prin studiul manuscriselor grecești și editarea documentelor, Constantin Erbiceanu a avut un rol de deschizător de drumuri în studierea epocii fanariote și a istoriei bisericești din Țările Române.[2]
A fost membru al societății culturale Junimea, membru al societăților savante de la Constantinopol, Hellenikos Philologikos Syllogos (din 1866) și Hetairia Mesaionikon Spoudon (din 1889). În 1890 devine membru corespondent al Academiei Române iar din 1899 a fost ales membru titular.[3]
Viață de familie
[modificare | modificare sursă]Pianista Constanța Erbiceanu a fost fiica academicianului Constantin Erbiceanu.
Distincții
[modificare | modificare sursă]A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Ofițer (10 mai 1895) și „Coroana României” în grad de Cavaler (10 mai 1889).[4]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]
- Compendiu de sintaxă ellenă în comparațiune cu cea latină, Iași, 1871, 211 p.
- Istoricul Seminarului Veniamin din mănăstirea Socola, Iași, 1885, 136 p.
- Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă, Tipografia Cărților Bisericesci, 1888 (reeditare: Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă, Editura Cronicar, București, 2003, ISBN: 9738585457)
- Istoria mitropoliei Moldovei și Sucevei și a catedralei mitropolitane din Iași urmată de o serie de documente, de facsimile și de portrete privitoare la istoria națională și bisericească a românilor, București, 1888
- Despre viața și activitatea Mitropolitului Veniamin Costache ca Mitropolit al Moldovei, București, 1888, 35 p.
- Viața și activitatea preasfințitului Neofet Scriban, episcop de Edesa și fost profesor la Seminariul Veniamin din Monastirea Socola, București, Tipografia Cărților Bisercești, 1888, 29 p.
- Ulfila, viața și activitatea lui sau starea creștinismului în Dacia Traiană și Aureliană în sec. al IV-lea, București, 1898, (reeditare: Ulfila: viața și doctrina lui, ed. a 2-a revizuită, Editura Enciclopedică, București, 2013. ISBN: 978-973-45-0443-5)
- Bibliografia greacă sau Cărțile Grecești imprimate în Principatele Române în epoca fanariotă și dedicate Domnitorilor și Boerilor Români, Tipografia Cărților Bisericești, 1903, 210 p.
- Viața mea scrisă de mine după cât mi-am putut aduce aminte, editată de Ilarie Teodorescu, episcop al Constanței, Tipografia Gutenberg, 1913, 40 p.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 138.
- ↑ Nicolae Uszkai. „S-a întâmplat în 21 martie 1913”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Constantin Erbiceanu (1838 – 1913)
- ↑ Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 79
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Colecții digitalizate BCU IAȘI
- In memoriam Constantini Erbiceanu, discurs rostit de Vasile Pârvan cu răspuns de Nicolae Iorga, disponibil în Biblioteca Digitală a BCU IAȘI
- Autobiografie Viața mea scrisă de mine după cât mi-am putut aduce aminte (1913), disponibilă în Biblioteca Digitală a BCU IAȘI
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – E
- Constantin Erbiceanu (biografie)
- Constantin Erbiceanu - Profesor de teologie, istoric (nehirotonit) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Centenarul teologului Constantin Erbiceanu Arhivat în , la Wayback Machine., 23 martie 2013, Arhim. Mihail Daniliuc, Ziarul Lumina
- Constantin Erbiceanu, teologul și omul de cultură[nefuncțională] , 14 iulie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
