Constantin C. Nottara
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Constantin C. Nottara | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() București, România ![]() |
Decedat | (61 de ani) ![]() București, România ![]() |
Părinți | Constantin I. Nottara ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | compozitor ![]() |
Activitate | |
Studii | Universitatea Națională de Muzică București ![]() |
vioară ![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Constantin C. Nottara (n. , București, România – d. , București, România) a fost un compozitor român, fiul actorului Constantin I. Nottara. A studiat vioara la Conservatorul din București cu Robert Klenk, compoziția cu Alfons Castaldi și teoria cu Dumitru Georgescu Kiriac, perfecționându-se la Paris. Printre lucrările sale se numără un poem pentru vioară și orchestră (1920), o suită (1930), „Poemul Păcii” (1948), un nonet, baletul mimodramă „Iris”, operele „La drumul mare” (după Cehov, 1941), „Se face ziuă” (după Zaharia Bârsan, 1943), Ovidiu (după Vasile Alecsandri, 1950). Aflată la început sub influența impresionismului francez, creația lui Nottara s-a integrat treptat tendinței primelor decenii ale secolului XX de formare a unui stil național românesc.
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Constantin C. Nottara și arta sa interpretativă, Publicat de promenada-culturala.ro pe 7 octombrie 2019