Constantin Gheorghe Banu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constantin Banu)
Jump to navigation Jump to search
Constantin Gheorghe Banu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieredactor de gazetă[*]
poet Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Liberal  Modificați la Wikidata

Constantin Gheorghe Banu (n. 20 martie 1873 - d. 8 septembrie 1940) a fost un jurnalist, politician și scriitor român, care a funcționat ca ministru al Ministerului culturii și al patrimoniului național din România între 19221923.

Ca scriitor, director și editor de revistă, Constantin Banu este fondatorul, editorul și directorul revistei Flacăra, pe care a publicat-o în două serii, alături de Petre Locusteanu, Ion Pillat, Adrian Maniu, și, mai târziu, împreună cu Vintilă Russu-Șirianu. Una din apreciatele și bine vândutele reviste literare ale timpului interbelic din România Mare, Revista Flacăra a fost o continuă rampă de lansare pentru numeroși scriitori ai Simbolismului din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ani timpurii[modificare | modificare sursă]

Născut în București,[1] Gheorghe i-a avut ca părinți pe Gheorghe N. Banu și Smaranda (ori Coralia) Banu.[2] De origine franceză din partea mamei și română din partea tatălui,[3] Banu a fost botezat ortodox.[4] A terminat liceul la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg de clasă cu Ioan A. Bassarabescu, viitorul actor Ion Livescu și viitorul politician Scarlat Orăscu.

Revista „Flacăra”[modificare | modificare sursă]

La data de 11 octombrie 1911,[5] Banu și Locusteanu au scos primul numă al revistei Flacăra, un săptămânal de evenimente literare și culturale.


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ro «Rotonda 13: Constantin Banu și Revista Flacăra», la MNLR, Agenția de Carte
  2. ^ Călinescu, p. 713
  3. ^ Iorga (1967), pagina 380
  4. ^ Rusu Abrudeanu (1930), pagina 557
  5. ^ Călinescu, p. 713; Baiculescu et al., p. 245; Desa et al., p. 348

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • George Baiculescu, Georgeta Răduică, Neonila Onofrei, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste). Vol. II: Catalog alfabetic 1907–1918. Supliment 1790–1906, București, Editura Academiei, 1969.
  • C. Banu, "Cum l-am cunoscut pe Spiru Haret", in Almanachul Societății Scriitorilor Români, 1913, pp. 169–175.
  • Lucian Boia, "Germanofilii". Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, București, Humanitas, 2010, ISBN ISBN 978-973-50-2635-6
  • George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, București, Editura Minerva, 1986.
  • Paul Cernat, Avangarda românească și complexul periferiei: primul val, București, Cartea Românească, 2007. ISBN 978-973-23-1911-6;
  • Șerban Cioculescu, Caragialiana, București, Editura Eminescu, 1974; OCLC 6890267
  • Ileana-Stanca Desa, Dulciu Morărescu, Ioana Patriche, Adriana Raliade, Iliana Sulică, Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste), volumul III, Catalog alfabetic 1919–1924, București, Editura Academiei, 1987;
  • Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, volumul II, București, Editura Minerva, 1967;
  • C. Popescu-Cadem, Document în replică. Bucharest: Mihail Sadoveanu City Library, 2007, ISBN 978-973-8369-21-4
  • Ion Rusu Abrudeanu;
    • România și războiul mondial: contribuțiuni la studiul istoriei războiului nostru, București, Editura Socec, 1921;
    • Păcatele Ardealului față de sufletul Vechiului Regat. Fapte, documente și facsimile, București, Cartea Românească, 1930;
  • Alexandru Tzigara-Samurcaș, Scrieri despre arta românească. Bucharest: Editura Meridiane, 1987.

OCLC 21342340