Constanța Hodoș

Date personale
Constanța Hodoș

Nume la naștere	Constanța Taloș
Născută	12 octombrie 1861 Arad, România
Decedată	19 aprilie 1934 (72 de ani)
Părinți	Constantin Taloș Amalia Vida
Căsătorită cu	Nicolae Marcu Ioan Russu-Șirianu Alexandru A. Hodoș
Copii	cu Marcu: • Amos Aureliu (n. 1880) • Lucian Nerva (n. 1833) cu Șirianu: • Letiția și Mircea
Cetățenie	România
Ocupație	scriitoare de literatură pentru copii[] scriitoare redactor[]
Limbi vorbite	limba română
Activitatea literară
Activă ca scriitoare	1894 - 1934
Mișcare/curent literar	feminism
Specie literară	Schiță, nuvelă, dramă, roman
Note
Premii	Medalia Benemerenti[*]
Modifică date / text

Constanța Hodoș (născută Taloș) (n. 12 octombrie 1860, Zimbru, Arad – d. 19 aprilie 1934, București^[1]) a fost o scriitoare română, soția scriitorului Alexandru Hodoș (1863 - 1929) cunoscut în literatură sub pseudonimul Ion Gorun.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constanța a fost fiica a lui Constantin Taloș, învățător, notar comunal și mai apoi, între 1865 - 1876, prim pretor, și a Amaliei Vida. O parte din studii le-a realizat într-un pensionat particular din Arad.^[2]

Constanța Taloș a fost căsătorită, în prima căsătorie, cu Nicolae Marcu cu care a avut doi copii, Amos Aureliu (născut pe 13 octombrie 1880) și Lucian Nerva (născut pe 15 iunie 1883). În această perioadă îl cunoaște pe viitorul publicist și om politic Ioan Russu-Șirianu, elev la școala normală maghiară, cu care se vă căsători mai târziu și cu care va avea doi copii, Letiția și Mircea, mort în 1916 în luptele de la Turtucaia. Constanța Taloș a fost căsătorită pentru a treia oară cu scriitorul Alexandru Hodoș (Ion Gorun), având un fiu, Alexandru A. Hodoș, scriitor și publicist.^[2]

Constanța Hodoș a fost una din reprezentantele mișcării feministe din România^[3] și a înființat, în 1905, Revista noastră ce își propunea să devină „o oglindă credincioasă a colaborării intelectualității femeiești la patrimoniul comun cultural național”.

Opera[modificare | modificare sursă]

A venit (schiță), Lumea ilustrată, III, 1894, pg. 7
Spre fericire (nuvele), București, 1897
Aur! (dramă în 4 acte), București, 1903
Frumos (nuvele și schițe), București, 1905
Martirii (roman), Editura Minerva, București, 1908 (ed. II, București, 1915)
Nuvele, schițe, publicate în:

Viata literară și artistică, Nr. 5, 1908

Luceafărul, VIII, 1909, pg. 522

Semănătorul, IX, 1910, pg. 113

Departe de lume (nuvele), Editura Socec, București, 1909 (ed. II, București, 1925)
Aici pe pământ, (nuvele și schițe) București, 1914
Teatru de copii, prefață de D. Anghel, București, 1914
Ultimul prietin, București, 1916
Mântuirea (dramă modernă într-un act), Sibiu, 1920
Lilica iubește, Sibiu, 1921
Rodica. În vârtejul războiului, București, 1921
Judecătorul, Sibiu, 1922;
Povestiri din viața copiilor, Sibiu, 1928

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, A-L, Paralela 45, p. 724
^ ^a ^b Traian Mager, Ținutul Hălmagiului - Monografie Arhivat în 26 mai 2015, la Wayback Machine., volumul 3, Tiparul Tipografiei Diecezane, Arad, 1937
^ Oana Băluță, Eternul feminism în presa interbelică Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine., Romania literară, nr. 47, 2003

[Sasu-1] Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, A-L, Paralela 45, p. 724

[Mager-2] Traian Mager, Ținutul Hălmagiului - Monografie Arhivat în 26 mai 2015, la Wayback Machine., volumul 3, Tiparul Tipografiei Diecezane, Arad, 1937

[3] Oana Băluță, Eternul feminism în presa interbelică Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine., Romania literară, nr. 47, 2003

[1]

[2]

[3]