Comunicație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Acest articol tratează comunicația din punct de vedere tehnic. A nu se confunda cu ceea ce în științele comunicării se numește comunicare.

Comunicația este un mijloc de legătură între două puncte diferite. Legătura poate fi de transport folosind persoane sau/și mijloace de transport (automobil, tren, avion) sau poate fi o transmitere de date și informații, implicând o conexiune tehnică de telecomunicații între două sau mai multe puncte distincte. În mass-media de exemplu există numeroase tipuri de comunicații: prin ziare, postere, TV, radio și prin Internet.

Telecomunicații între calculatoare[modificare | modificare sursă]

Calculatoarele "vorbesc" unele cu altele printr-un cod binar. Pentru aceasta, informația de transmis se codifică mai întâi într-o serie întreagă de cifre binare (0 și 1).

Transmiterea informației se face cu ajutorul unui mediu fizic, care poate fi un cablu (din cupru, fibră optică ș.a.), sau și un mediu "fără fir" (engleză: wireless): prin microunde, unde radio, raze infraroșii ș.a.

Pentru compatibilitate între diversele elemente transmițătoare și receptoare, deci pentru succesul unei (tele)comunicații, toate aceste trasmiteri folosesc anumite protocoale (seturi de reguli) de transmisie, de obicei standardizate. Pe baza lor un computer Macintosh din Japonia poate "vorbi", de exemplu, cu un PC din România. Vezi și articolul Rețele de calculatoare.

Cele mai multe standarde de comunicații sunt stabilite de organizația internațională IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers[1]), în colaborare cu organizații industriale (firme din ramura industrială cu interes în protocoalele respective). De exemplu, fără acestea Internetul nu ar putea exista.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Telecomunicații - comunicații de informații și date la distanță, de obicei mare

Legături externe[modificare | modificare sursă]